Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Pe măsură ce crești...

Pe masura ce cresti,timpul trece mai rapid,copile
Umbrele culorilor devin negre,fumeazã mister
Și mintea ta devine din ce in ce mai creativă
Și vrei să dispari,să ajungi in lumea ta,să trăiești acolo pe veci

Negura adâncă...știu că îți e fricã de ea
Și de iubire copile,e un sentiment nou,pătrunzãtor
Să nu te indragostesti vreodatã,căci dragostea e cea care omoară incet oamenii frumoși
Dragostea e centrul vieții,dragostea e când viața celor care o fac cu adevărat se termină

Unii dintre ei sunt speciali in cartea care tu ti-o scrii,cu amintiri si poze unice
Ai grijă să nu ii scapi din mâini sau să-i faci să plângă,nu crea ecouri in trupurile lor
Sau să suspini tu mai tare,căci dragostea lor e mai rea decât iarna în glasuri stinse
Prunc celest,caută în continuare comori și povești cu făt-frumos,pentru că doar în basme oamenii sunt sinceri și drăgăstoși.

Stiu ca e ciudat,că tot din jurul tău e atât de surprinzător și complicat
Până și un sărut pe obraz îți dă bătăi de cap
Dar pentru tine este omul care îți va arăta lumea din inima lui
Iar tu vei fii cucerit...și nu vei mai pleca de acolo...copil diferit,copil minunat.