Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Îngerul și moartea

De ce mori este un cuvant atat de brut, atat de rece?...
Vrei sa ajungi ca o bucata de pamant sa iti iubeasca trupul,sa simti caldura,dacă oamenii haini nu o fac ?
Moartea e eliberare,dar este și un regret ireparabil
Asculta cum cerul canta slove pentru tine
Ascultă și liniștește-ți furtunile semănate de rãutate interminabilã.

Îngere,unde ai fugit de mine ?
In codrii oamenilor puternici,cu sufletele de plumb și zâmbete parșive ?
M-ai lãsat doar cu strălucirea luminii stelelor noaptea și ziua cu crudele raze palide ?
Am nevoie de vocea ta,să-mi cânți doine,să-mi scrii in gânduri și vise că totul va fii bine.

Poate ca imi irosesc minute bune sa iti chem sufletul sa il invie pe al meu
Respiratia mea este slaba...nu mai poate sa iasa din mine...vrea sa ramana...ii e frica afara
Te rog,domolește apăsările dureroase și gândurile,care se risipesc permanent pentru o fericire clădită din iluzii

Poate m-am nascut un visator idrăcit
Și ciudat și nebun
Un aparat cu inimă,care plânge neincetat,care nu s-a innecat niciodată în râuri sărate sau gânduri fantastice
Am să aștept cât e nevoie să repari
Să îmi conturez un gând perfect
Să îl indeplinesc in realitățile groaznice
Și să zâmbesc norilor și ploilor,să știe că o ploaie de sentimente s-a domolit
Un înger i-a recitat și a incetat,a terminat din visat pentru un om...om speriat,confuz...