Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Un nebun și o iubire pierdută

Pe-un bloc turn stau, se-adunau și scădeau
Oamenii de la -0° altitudine
Mă balansam pe suflări temperate de vânt
Coloram pe vârful unui cer apus, un Venus și Saturn
Mizerabilii mureau și iubiții din parcuri se despărțeau
La un 12 nocturn de 11 iunie erau suflete, o multitudine
Eu mi-am adus și chitara să vă cânt
Nu m-auziți, nu urlați să-nu-mi cad trupul tremurând în gol
Fugiți și furați a poliției pistol
Să-mi țintiți chitara, muzica, arta, viața
Și suspine din gheața albastră a gândului meu dezastru
Fată frumoasă, din josul lumii mele mari
Ai zburat din ai dansurilor pași...dispari !
Dispari din poza suferind, bocind aiurea
E doar un fumător cu pachete mirosind tot timpul a mentol
Și țigări de staniol
Care te-a iubit la final de lume veșnică
Te-a aruncat în jalnic, jalnica iubire a inimilor din fier și plumb
Iar eu stau aici, lucid, cu lacrimile soarelui pe obraji reci și negrii
Și astept răgaz și acord de la curaj, de la stele și tot ce este aici, în fumul toxic al unui uragan grăbit, ca să dispară.
Să ai grijă de mine, să-mi vinzi aurul din mâini și sânge
Să-mi mai acorzi un ultim sărut, unui om care, practic, nici nu a existat în grămezile de lumi, iubito...