( Volumul 1 din trilogia Iubire Periculoasa)
Eva, o fata cu un trecut aparte, diferit de cel al unui adolescent obișnuit, se mută împreună cu mama sa în Los Angeles. Mama sa se căsătorește cu un mare afacerist din Los Angeles care are doi copii, Ada...
WoW asta a fost dur. Dar destul de acceptabil avand in vedere ca nu trebuie sa imi fac griji in privinta lui. Acum pot sa ma concentrez doar pe Dixon.
Hyland paraseste camera fara sa ma lase sa-i raspund si raman singura. Iar.
Doamneeee, ce am facut eu sa merit soarta asta? De ce tebuie, mereu, ca persoanele pe care le iubesc, sa sufere si comic, din cauza mea. As vrea pur si simplu sa nu mai exist in viata lor. Sa dispar, oare asa e mai bine? Voi nu v-ati intrebat niciodata cum ar fi fost daca nu ati fi existat in viata oamenilor pe care îi iubit? Daca nu v-ati fi intalnit, ce s-ar fi intamplat? Cum ar fi fost viata voastra?
Sunt trezita din gandurile mele de telefonul care suna neincetat.
Convorbire Telefonica...
Nick: Te distrezi?
Eu: De minune. Unde esti?
Nick: La eveniment, cu gasca. Drew, Ali si Frati Evens te saluta si...Kloe...mai bine nu iti spun.
Eu: Nu sunt curioasa, veniti aici ca mor de plictiseala.
Nick: Scuze blondo', nu putem pleca. Suntem tinuti cu fosta aici,plus ca Dixon si Hyland sunt cu ochii pe noi.
Eu: In regula. Ma suni dupa ce se termina evenimentul.
Nick: Bine Ev, vorbim.
Eu: Pa Nick.
Convorbire Incheiata...
Si acum ce? Ce o sa fac de una singura in acasa asta imensa? Am o idee. Si care-i aia? Hai sa exploram, poate gasim ce "interesant" daca intelegi unde vreau sa ajung cu asta. Pffff, si ziceai ca eu sunt bagacioasa. Aleg sa imi ascult constiinta asa ca imi schimb hainele cu:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Si incep sa pasesc prin camera pana imi acomodez picorul. Ce doctor idiot. Eu pot sa merg, nu ma doare numic. Oh ce as merge la petrecerea aia, pacat ca-i si Dixon, altfel as fi mers fara dar si poate.
Ies din camera si acobor pentru a " inspecta" cine mai este prin casa si spre norocul meu, mai era doar Samanda care era la bucataire uitandu-se la o telenovela.
Urc inapoi la eraj si ma uit in stanga si dreapta pentru a vedea prima camera pe care as pute-o inspecta. Imi sare in ochi totusi, o usa neagra intunecata. Pe cat punem pariu ca este biroul lui Hyland? Si chiar asa era. Era biroul lui Hyland. Asa persoana asa usa.
Cand intru in camera raman socata de ceea ce vad.
O camera plina de arme si aparatura de ultima generatie, si...poze...multe poze...cu ea, toate sunt cu ea. Insa, un tablou mi-a atras atentia, unul mare, pe tot peretele cu Elisa.
Ma apropi sfioasa, de ea si cu fiecare pas facut imi mai curge cate o lacrima.
Eu: Sti bine ca nu am vrut sa fac asta, sti bine sa am tinut la tine, nu am vrut sa trag, nu l-as fi ranit pe Adam niciodata. Tu si tata erati si inca sunteti prieteni buni, si noi am fost doar ca...eu am luat-o pe o cale intunecata pe care nimeni nu mai trebuie sa o ia. Mi-as cere scuze, dar, stiu acum ca, asta, nu ar schimba nimic. Totusi vreau sa sti ca imi pare rau ca nu esti alaturi de copii tai. Kim este o persoana minunata are ochii tai de jad ce ma sperie de fiecare data, dar are atitudinea impulsiva si energica a lui Hyland, si...Adam...el...el este in intregine Tu. Seamana leit cu tine, are aceasi atitudine, aceasi inima buna, aceasi gelozie, acelasi zambet care te omoara cand il vezi...la fel ca tine.Ai fost o persoana minunata Elisa, imi pare rau ca...
Aud usa dechizandu-se si pe ea intra...Adam. Rasuflu usurata cand ii vad expresia vesela de pe fata si ma simt norocoasa ca nu este Hyland, dar daca Adam este acasa asta inseamna ca si el s-a intors?
Adam: Iti pare rau ca nu ai cunoscut-o? Mda a fost o persoana buna, dar ce cauti aici? ma intreaba si vine repede langa mine cand realizeaza ca sunt "pe doua picioare". Ma ridica stil mireasa fara sa ma lase sa ii spun ceva si ma duce in camera mea asezandu-ma pe pat cu grija.
Eu: Adam, nu-ti mai fa atatea griji, sunt bine, pot sa merg.
Adam: Idiotul ala a spus o saptamana Eva, nu imi convine, dar totusi, hai sa il ascultam, bine?
Eu: Oooooo, ce dragut ca iti faci griji pentru mine, esti un dulce. ii psun si il pup pe obraz.
Adam: Normal, doar suntem pieteni.
Eu: WoW acum suntem pieteni?! Dimineata eram frati, avansam...haide Eva da-i lovitura de gratie...vezi ca o faci pe Kloe geloasa.
Adam: Kloe nu-i aici. se apropie de mine tare, amenintator de tare, dar pe bune, chiar vreau sa il sarut. Oooohhhhh nu-i bine ce fac dar, ah la naiba chiar vreau sa fac asta. Ma aproipi si eu de el si ii simt buzele acelea pe care astep sa le sarut de cand am venit aici. Le framanta din ce in ce mai tare si dintr-un sarut dulce si sfios, devine unul pasional plin de dorinta. Adam ma lasa pe spate iar el se pune seasupra mea, ne despratim din sarut gafanind din cauza lipsi de aer si acesta ma saruta pe frunte.
Adam: Sa nu te mai dai jos din pat.
Eu: Bine. ii spun eu timida apoi ma gandesc si... Nu vrei sa mai ramai, pana adorm macar.
Adam nu mai sta pe ganduri si se aseaza pe margine patului meu. Eu ma dau mai in spate si il privesc cum isi da jos sacoul si mai apoi camasa si le aseaza pe scaunul de la masuta de machiaj. Se intoarce in pat si se aseaza cu fata un sus uitandu-se incruntat la tavan, eu ma dau mai aproape de el si imi pun capul pe pieptul sau mangaindu-i abdomenul bine lucrat.
Eu: Ce este? Ai vazut o pata pe tavan? chicotes lucru pe care il face si el.
Adam: Nu, ma gandeam la ziua asta, a fost ciudata.
Eu: La ce te referi?
Adam: Dimineata tot incercam sa te evit si sa ma ascund de tine si, apoi am mers la spital iar acum...ei bine...iata-ma aici.
Eu: Poti sa pleci daca vrei...spun eu dezamagida, dar imi revin instant cand...
Adam: Dar nu am spus ca nu-mi place. ma saruta protector pe crestet apoi ma in bratele sale...Noapte buna Eva.
Eu: Noapte buna Adam.
Va urma...
Si acesta ar trebui sa fie capitolul Bonus de revelion. Are 1028 de cuvinte.
