Dangerous Love

Capitolul 33

Iubire Periculoasă
Volumul II
Răzbunarea îngerilor
Prolog. (sâmbătă apar și cele două capitole, acesta este doar prologul)
★★★★★★★★★★★★★★★★★

Eva's Pov.

Și ce faci atunci când vrei sa te faci auzit, dar nimănui nu ii pasa?

Atunci când vrei sa schimbi ceva în viața ta...dar nu poți pentru că ceilalți te controlează.
Ce faci când crezi că toate problemele s-au terminat, dar când te întorci înapoi, dai de altele noi.

Când vrei sa te liniștești și să nu îți mai pese de nimic și de nimeni, dar nu că nu poți...NU AI VOIE.

Când vrei să îți iei inima în dinți și să îți scri propriul destin, dar alti l-au scris deja pentru tine, iar acum tu, ești doar marioneta lor.

Când ai făcut atâtea greșeli de care vrei sa scapi pentru a nu ii rănii pe cei dragi, dar ei descoperă singuri adevărul, iar tu nu mai ai niciun cuvânt de spus.

Ce faci când vrei sa mergi la lumina, dar ști că cineva are nevoie de tine, aici jos, dar dacă tu rămâi, o salvezi pe acea persoană....si distrugi altele o mie.

De ce vreți să ne distrugeți? Să ne controlați viața? Suntem o generație libera pe care nu o cunoaște nimeni. Nu știți nimic despre noi, dar totuși vă dați cu părerea și ne judecați pentru ceea ce facem, nu pentru ceea ce suntem.

Suntem niste adolescenți, unii mai ciudați că alții, asta as vrea și eu să fiu, dar...viata mea este acum in mâinile unu om care mereu a vrut sa mi-o schimbe, iar acum a reușit.

As fi vrut sa fiu o fata obișnuit care merge dimineața, împreună cu prietenii sai, la liceu, și se distrează și are parte de iubiri secrete, care este rănită, care plânge pentru un băiat, care are doi părinți...care o iubesc mult.

Ei bine...Eu nu sunt așa, eu sunt Eva, eu sunt tipa aia sumbră și rea care a ucis oamenii cat pentru o viață, care nu a avut parte de iubire adevărată, care și-a văzut tatăl mort sub ochii ei la vârsta de 15 ani, odată cu moartea lui, acea fata...a declarat război.

Și acum...Unde am ajuns ?

Va zic eu, am ajuns de unde am plecat, am ajuns nicăieri. Niciodată nu am fost undeva. Noi am fost, suntem și vom fii mereu in continua cădere, și nimeni nu ne va opri din a cădea.

Dar, la un moment, vom ajunge la fund.
Atunci vom fi obligați să luăm o decizie care ne va costa totul.

Tu ce vei alege? Vei merge spre lumina, sau te vei întoarce în continuă cădere, alaturi de acele persoane pe care tu le numești prietenii.

Dar de fapt tu nu ști că acei "prieteni" te vorbesc pe la ce colturi apuc, ori care-i persoane. Iar acea persoană va profita la maximum de secretele tale, iar tu, tu vei suporta in continuare și vei merge mai departe.

De ce?

Pentru că așa a fost mereu. Am fost loviți din toate părțile de toate persoanele fie ele apropiate sau nu.
Am fost loviți din toate părțile și totuși uită-ne aici.

Suntem aici și suportam, suportam totul pentru că asta e un joc murdar in care totul este permis, poți să trișezi, sau poți să joci corect.

Așa este acest joc pe care cu toții îl jucăm în fiecare moment, ești atacat, cazi, te ridici, ataci, câștigi.

Acesta este jocul pe care îl numim Viață.

Ce încerc să vă spun este că trebuie să fim puternici, să luptăm pe trupul că, mă credeți sau nu, noi spunem că îi cunoaștem, dar de fapt nu știm absolut nimic despre ceilalți.

Eu din cauza greșelilor făcute trebuie să îndur totul fără să mă plâng, pentru că am intrat singură în această capcană.

Capcană care mi-a dat totul, apoi la fel de repede cum lam primit, mi l-a luat.
Nu exista cale de întoarcere.
Și când crezi că ai scăpat....

Măi, măi, măi, uite cine e aici.

Dixon...

Va urma...