Dangerous Love

Capitolul 31

Hey, dragilor, vreau sa va anunț că odată cu începerea școlilor și liceelor, eu voi posta doar sâmbăta, care două capitole pe zi. Acesta este capitolul se mâine, îl postez astăzi pentru că nu voi scrie mâine. 😘❤❤

********************

Kim's Pov.

Am plecat de pe faleza in gradina din spate unde era un balansoar, sub un cireș cu flori roz, era o priveliște minunată, care, mereu ma liniștește.

Nu pot să cred că Nick mi-a ascuns asta. Credeam că suntem prieteni, că ne spunem totul, dar știți cum se zice când totul merge bine, ceva tre' să meargă prost. Mă simt mințită, de o persoană pe care o considerăm un frate pentru mine.

Sunt trezită din gândurile mele de Marc care s-a așezat lângă mine.

Marc: Hey...

Eu: Hey...

Marc: Cum te simți?

Eu: Tu știai? îl întreb eu uitandu.ma în gol, la un punct fix.

Marc: Aveam anumite dubii, dar nu, nu știam...Și nici Eva nu știa, nu trebuia să te comporți așa. De ce te-ai comportat așa. Kim...Iubito...Tu simți ceva pentru Nick?

Eu: Marc, cum poți să crezi asta? Ști cât de mult țin la tine, nu as putea avea ochi pentru un alt băiat înafară de tine. spun eu îmi întorc privirea pe băiatul de lângă mine.

Marc: Te iubesc pitico.

Eu: Și eu te iubesc Marc.

Eva's Pov.

Eu: E târziu, nu trebuia să îl las pe Marc să meargă după ea. spun ingrijorata invartindu-ma de colo colo.

Ali: Fato, calmează.te, nici fratele ei nu se îngrijorează ca tine.

Eu: Pentru ca Adam e prea ocupat cu telefonul, mă întorc eu cu fața la Adam și îi smulg telefonul din mana.

Adam: Hey, ce faci?

Eu: Tu ce faci? Sora ta e dispărută de dimineață, iar tu stai pe telefon?! Nesimțitule.

Adam: De fapt, iubito, dacă vrei să ști, acest nesimțit vorbea cu Marc, care îl asigura pe acest nesimțit că sora lui e in siguranță.

Eu:...a...he he, ce sa zic, ești tu ăla care le rezolva pe toate, bravo tie superman.

Ies din living, și merg in gradina din fata, mă așez pe balansoar în așteptarea prințului și prințesei.

Peste câteva minute o mașină de un negru mat, oprește în locul ei și din ea coboară Kim care când mă vede își pleacă capul și vine, asezandu-se lângă mine pe balansoar.

Kim: Eva eu...

Eu: Este în regulă, dar am o întrebare.

Kim: Care?

Eu: Tu simti ceva pentru Nick? De ce ai reacționat așa?

Kim: Și Marc mi-a pus aceeași întrebare, și sincer, chiar nu stiu, tot ce stiu este că nu vreau sa ii pierd pe nici unul, sunt doua persoane importante din viața mea.

Eu: Pfff micuțo, o să întelegi cu timpul, acum ai doar 17 ani, cu timpul vei deveni mai matură și vei înțelege.

Kim: Tu de la ce vârstă te-ai maturizat?

Eu: 15 ani, spun după 5 minute de liniște.

Kim: De ce?

Eu: Kim, eu am fost nevoita să mă maturizez de mică, pentru că trebuia să îmi deschid ochii și să văd că toți cei din jurul meu, nu sunt cine par. Si apoi, când te-nveti cu durerea, incepi să suferi in tacere.

Kim: De-asta nu plângi tu niciodată, să ști că este bine sa te descarci.

Eu: Dacă plângi înseamnă că ești slab, asta am învățat în 3 ani în care m-am crescut de una singură. Plângi, lași garda jos, și toată lumea profita de tine. Cat ești bun toată lumea te ia de fraier.

Kim: Ev...incercă că mă atingă dar ma ridic și plec.

Kim: Unde mergi?

Eu: Să mă liniștesc puțin.

Va urma...