Theatre of the Absurd [Sasuke&Sakura fan fic]

Capitolul 13- Frică

Theatre of the Absurd 

Din capitolul anterior…

De ce m-a intrerup si de ce se uita asa de ciudat la mine? Am facut eu ceva gresit? M-am desprins bosumflata din bratele brunetului. Ochii lui erau goi, dar nu ca de obicei. In ei puteam sa deslusec o stralucire usoara. Apoi stralucirea s-a stins. Si-a pus din nou barierele de nepatruns. Cat mi-as fi dorit sa ma lase sa-l descopar, sa vad ce personalitate are, ce sentimente il domina. Mi-a facut un usor semn din cap in jos. Mi-am intors privirea de la el si m-am uitat inspre locul in care mi-a aratat. 

-Oh Doamne...

Capitolul 13

Frica

             Am ramas fara suflare, citind mesajul scris cu sange pe parchetul alb din living. “A fost doar inceputul sfarsitului” . Pe picioarele mele erau urmele unor zgarieturi de cutit minore, nu la fel ca cele din vis. Nu, nici pe departe ca acelea! Mi-am ridicat privirea din pamant si m-am uitat speriata la Sasuke. Pe fata lui nu se citea, ca de obicei, nimic. Nici teama, nici mila, nici ingrijorare, nimic. Ca si cand ar fi fost familiarizat cu astfel de lucruri si nu reprezenta nimic nou in rutina lui zilnica. Mi-am mijit ochii asupra gatului sau. Nu am observat pana acum acel tatuaj care reprezenta o stea unita la toate colturile cu linii. Asta nu este...? Semnul diavolului !

-Ce ti-a spus in vis? m-a intrebat pe un ton aspru, parca citindu-mi gandurile legate de tatuaj. 

-Mi-a spus... Nici nu mai tin minte. Era totul prea adevarat si durerea prea puternica ca sa imi mai pot aduce aminte de ceva! Ma analiza atent si suspicios. Stai, imi aduc aminte de ceva. Mi-a spus ca am adus un inger sa ma ajute si ca o sa platesc pentru asta. La ce se referea, Sasuke?

Il intrebam asta pentru ca stiu ca in general el le stie pe toate. Mereu pare ca stie multe lucruri pe care nu vrea sa mi le spuna, dar sper ca macar de data asta sa-mi spuna ceva. Brunetul privea pe geam, la lumina lunii. Analiza atent fasia firava de lumina a lunii. S-a ridicat ca intr-o transa si a deschis fereastra, iar aerul rece al noptii m-a lovit cu toata puterea. Fiori de gheata mi se urcau pe sirea spinarii si acum aveam un nod in gat. Comportamentul lui ma speria, dandu-mi impresia ca era intr-o transa, departe de lumea asta. A scos capul afara si s-a uitat imprejur. Nu intelegeam de ce facea asta. Defapt, nu intelegeam nimic din ce se petrecea cu Sasuke. Era o carte inchisa cu lacat pentru mine. In cateva secunde a ichis geamul, a tras perdelele si se afla din nou langa mine, ca si acum cateva secunde. I-am soptit numele printre buze, facandu-l atent. 

-Ai de gand sa-mi spui tot ce se intampla? Ascuzi ceva mare, simt asta. De ce nu-mi spui si gata? N-ai incredere in mine? 

M-am rastit la el, cu o voce acuzatoare. Niciun muschi de pe fata nu i se clintea. Nimic. E facut din piatra? Mi-am lasat capul in pamant. Am inteles acum. Nu vrea sa-mi spuna pentru ca nu are incredere in mine. Asta trebuie sa fie. Atunci eu de ce am avut incredere in el? Oh Doamne, e posibil sa il am pe Lucifer insusi cu mine in casa? M-am ridicat de pe canapea, dandu-ma cate un pas inapoi. Sasuke s-a ridica si el, apropiindu-se de mine. Nu pot sa am incredere in el. Poate fi periculos, stiu asta. Am simtit ca ma lovesc de perete. El inainta zambitor catre mine, si ma imaginam zacand fara suflare cu mainile sale stranse in jurul gatului meu. De ce ma gandesc la toate astea acum si nu am facut-o mai devreme, inainte de a-l chema aici. Inca un pas, si inca unul, pana ce a ajuns langa mine. Si-a intins capul spre mine, asezandu-si barbia pe umarul meu. Ii simteam respiratia lenta pe gatul meu. Nu-mi place sa recunosc, dar mi-e frica; mi-e asa de frica de toata povestea asta. Nu pot sa am incredere in nimeni. Dar pielea sa lipita de a mea transmitea incredere. Mi-am lasat capul pe spate, obosita. Sasuke a murmurat ceva dar nu am putut sa deslusec ceea ce a spus. Pleoapele mi se inchideau somnoroase si am simtit valul de oboseala al noptilor nedormite din ultimul timp. Am sa inchid ochii putin, un minut, iar apoi o sa fac ceva. O sa vorbesc cu Sasuke. Dar acum am nevoie de un minut. Doar un minut si gata... Promit. 

     Am simtit o intepatura firava in piept, apoi durerea a explodat, facandu-ma sa-mi deschid ochii ingrozita. M-am uitat la zambetul malefic intiparit pe buzele brunetului, apoi la pieptul meu. Aveam un cutit infipt adanc acolo si sangele mi se prelingea usor pe bluza mea alba. Am ridicat privirea socata spre brunet. M-a... El m-a injunghiat? M-am lasat sa alunec de-alungul peretelui, pana ce am atins podeaua. Ochii lui straluceau rosiatici in lumina palida a becului. 

Durerea mi se raspandea in intreg corpul. Aceeasi durere ca si in visul in care demonul imi sfasia picioarele. Am deschis gura pentru a spune ceva, dar tot ce mi-a iesit a fost o injuratura si un scancet de durere. Simteam ca nu mai am aer. Camera se invartea cu mine. De data asta totul s-a terminat mult mai repede. Deja puteam sa simt cum mor. Nu mai gandeam logic. Tot ce mai vedeam era zambetul acela rautacios al brunetului. “Stiam eu. Nu ar fi trebuit sa te las sa intrii in viata mea.” M-am inselat. Si totusi, ar fi trebuit sa stiu. Nimic nu a fost in favoarea mea niciodata. De ce ar fi fost tocmai acum? Oh, asta a fost. Asta a fost cu tot. Nu mai vreau sa ma mai gandesc a nimic. Vreau sa ma bucur de placerea mortii si sa simt cum totul dispare, cum ma evapor. Durerea nu mai era asa de puternica si in scurt timp totul a devenit negru in jurul meu. 

M-am ridicat in doar cateva secunde in sezut. Lumina zilei stralucea cu putere camera mea. Respiram alert si greoi. Simteam cum boabe de transpiratie mi se scurg pe frunte. Deci nici de data asta nu am murit... Ce drac**ui se tot intampla? Se joaca cu mine. Ii pot auzi rasul malefic cu ecou in urechile mele, sfasiindu-mi timpanul. Am aruncat o privire prin jur, fixand in cele din urma oglinga de pe peretele camerei mele. Am inghitit in sec, citind in soapta mesajul. “Nimeni nu este ceea ce pare. Nu uita!” . Literele erau scrise cu ruj rosu, ascutite si mari. M-am ridicat din pat. Am trantit usa in urma mea atunci cand am iesit pe coridor. M-am uitat in camera de oaspeti dar nu era nimeni acolo. L-am zarit pe Sasuke pe canapeaua din living dormind. Nici macar nu s-a obosit sa caute camera de oaspeti. Arata atat de angelic in timp ce dormea, atat de linistit. Un mic zambet mi-a alunecat in coltul buzelor. 

M-am asezat pe covor, langa canapea, uitandu-ma la brunet lung. Nu am observat pana acum cat de frumos este. Are gene lungi si buze senzuale care parca soptesc “saruta-ne, saruta-ne!” Mi-am scuturat capul si m-am ridicat in picioare. Nu vreau sa ma gandesc la astfel de lucruri. Mesajul diavolului a fost foarte clar. Nu trebuie sa mai am incredere in nimeni. Iar dupa visul de aseara, Sasuke nu imi mai inspira atat de multa incredere. M-am uitat atent la gatul sau. Acea stea nu mai era. Poate ca a fost doar o alta imagine creeata in vis. Nu aveam nici urma de zgarieturi pe picioare. Deci nu s-a intamplat nimic. Mi-am aranjat bluza strampta si lunga, cu doua palme mai sus de genunchi. Cand am dat sa plec, Sasuke si-a intins mana si mi-a prins-o pe a mea, parca fiind treaz in tot acest timp. Mi-a soptit cu vocea ragusita, abia trezita din somn. 

-Sa nu-ti fie frica, sunt aici cu tine. 

As fi dat orice sa-l fi crezut. 

<<< To be continued >>>

Stiu ca acest capitol nu a fost foarte ingenios dar momentan vreau sa las lucrurile confuze, invaluite in mister. Totusi, sper sa va placa si asa. Pe data viitoare!