Theatre of the Absurd [Sasuke&Sakura fan fic]

Capitolul 15- Noi experienţe, noi puncte de vedere

      Theatre of the Absurd  

  Din capitolul anterior…

 S-a uitat la mine nedumerit, ca si cand nu ar fi inteles din prima ceea ce am spus, dar apoi m-a privit intelegator si a dat din cap afirmativ. E bine ca macar cineva ma intelege. Mi-am lasat capul in pamant, privind podeaua. Si acum ce am sa fac? Nu am nicio idee cum am sa supravietuiesc si ce urmeaza sa se intample. Poate ca trebuie sa las totul sa vina de la sine. Mi-am ridicat capul imediat spre brunet, atunci cand l-am auzit spunandu-mi:

-Vino aici! 

Nu am mai asteptat sa-mi spuna de doua ori.

  Capitolul 15 

 Noi experiente, noi puncte de vedere

Am inceput sa merg, parcurgand distanta de trei metrii dintre noi, care totusi mi s-a parut o infinitate. M-am asezat in bratele lui, rezemandu-mi capul obosita de umarul sau. Tot ceea ce i-am spus, ca am nevoie de cineva care sa ma faca sa stiu pentru ce lupt, ei bine, totul a fost real. Am nevoie de aceste lucruri si desi stiu prea bine ca nu trebuie sa am incredere in nimeni, pentru ca asa cum mi-a spus si demonul, nimeni nu este ceea ce pare, in bratele lui Sasuke ma simteam protejata cum nu m-am mai simtit in niciun alt loc de pe acest Pamant, sau cum nu m-am mai simtit in bratele nimanui. Vreau cateva secunde de liniste iar apoi voi fi pregatita sa infrunt orice. 

-Sti, mereu am visat la o viata buna. La o familie, orice. Dar asta pare din ce in ce mai imposibil...

Mi-am pus mainile pe pieptul sau bine facut, echilibrandu-ma. Am privit din nou in adancul ochilor sai negrii, dar ca de obicei, Sasuke era o fila alba pentru mine. Mereu ma izbeam cu brutalitate de “peretii” pe care ii ridica in jurul sau, atunci cand simteam ca mai am asa de putin pana sa ajung sa-i descopar secretele, sentimentele. Mi-ar fi placut atat de mult sa ma lase sa-l descopar. Ne-am fi putut impartasi visele. Of, vise... Asta e tot ce mi-a masi ramas, sa visez. Pentru mine, asta e singura bucurie. Viata perfecta pe care mi-o pot modela doar in lumea mea imaginara a viselor. Nimic nu e mai perfect decat sa inchid ochii si sa-mi imaginez viata pe care n-am s-o am niciodata. Mi-am inchis ochii din nou, inspirand usor, linistita. Poate ca as putea sa ma pierd din nou in acea lume perfecta. Mi-ar placea sa o fac. 

-Cea mai buna cale pentru a-ti indeplini visele este sa te trezesti. 

Am deschis ochii socata, uitandu-ma la baiatul care imi daduse un asemenea raspuns. Sa ma trezesc? Da, poate ca asta e solutia. Sa ma trezesc si sa incep sa incerc sa imi indeplinesc visele. Am zambit si mi-am lasat capul inapoi pe pieptul lui, confirmandu-i in cele din urma ca are dreptate. Promit ca am sa incerc sa caut o solutie pentru a face ceva in legatura cu asta. O idee nebuneasca mi-a trecut prin minte. “Nu, nu, sunt nebuna, bineinteles ca sunt nebuna. N-ar trebui sa ma gandesc la asemenea lucruri.” mi-am spus in minte in timp ce-mi puneam intrebarea daca chiar sunt in stare sa o fac. Radeam ironic in sinea mea. Nu sunt in stare sa lupt pentru viata mea, dar sa fac asa ceva... E o prostie! Si totusi, daca asta inseamna sa incep sa-mi indeplinesc visele, atunci imi asum acest risc. Am luat o gura mare de aer si i-am spus brunetului:

-M-am hotarat sa-mi indeplinesc visele. Sa le fac realitate! a dat din cap intelegator. Atunci, am sa incep cu asta.

M-am aplecat usor spre buzele lui care mi-au atras de atatea ori atentia. Numaram extaziata fiecare centimentru care ne despartea. 3 centimentrii, 2 centimentrii... 1 centimetru. Am inchis ochii, savurand gustul dulce al buzelor sale. Mi-am strecurat limba fara rusine in gura lui, incepand sa explorez interiorul. In jurul meu puteam sa simt cum lumea se dizolva, ramanand doar noi doi. Nu ma mai sarutasem niciodata cu un baiat asa, asta probabil pentru ca am fost intotdeauna fata ciudata de care nimeni nu vrea sa se apropie si niciodata nu m-am asteptat sa fiu atat de curajoasa incat sa ofer astfel de sarutari. Eram constienta, dar nu stiam pentru cat timp. Ma simteam atat de bine savurandu-i gura si duielandu-ne cu limbile, incat nu mai puteam sa gandesc logic. Cand in sfarsit am ramas fara aer, mi-am departat buzele de ale lui gafaind. Totusi, nu aveam suficient curaj incat sa o mai fac o data. Mi-am inchis ochii, zambind larg si trecandu-mi limba peste buze, savurang gustul ramas in urma lui. 

M-am ridicat si mi-am cerut scuze pentru ceea ce am facut, dar parea sa nu-i pese. Poate chiar i-a placut. I-am spus ca daca este suparat atunci nu-i nimic si ca-l inteleg. Pana la urma eu am fost de vina ca l-am sarutat fara voia lui. Dar eram si bucuroasa in acelasi timp pentru ca mi-a raspunse la sarut si asta insemna mult pentru mine. O farama din mine acum zambea, simtindu-se bine in ciudat tuturor lucrurilor rele care mi s-au intamplat de-a lungul vietii. Simteam ca am inceput cu dreptul drumul meu spre fericire si implinirea viselor si poate ca Sasuke ma va ajuta pana la capat sa imi infrunt durerea care a pus stapanire de mult timp pe psihicul meu. Am inspirat adanc fiindu-mi frica sa nu lesin datorita fericirii pe care o simteam. Mi-am cerut scuze si am iesit din camera, indreptandu-ma spre toaleta. 

Am incuiat usa in uram mea si m-am privit in oglinda. Se vedea ca nu mai sunt atat de incordata ca inainte. Am inceput sa rad si sa topai de colo-colo, ca si un copil mic. Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca am probleme mintale. Dar nu-mi pasa. Trebuie sa descarc cumva toata aceasta bucurie pe care o simt. Si, in mintea mea, mi-am pus o intrebare destul de dificila: “Sunt asa de fericita doar de la un sarut amarat? Dar ce se va intampla cand voi face pentru prima data dragoste?”. Mi-am scuturat capul alungandu-mi astfel de intrebari. Atunci mai mult ca sigur ca voi lesina. Dar momentan am inceput cu ceea ce ar fi trebuit sa fac atunci cand aveam 14 ani- cu un mic sarut. Am tot timpul din lume sa fac si alte lucruri. Nu vreau sa ma grabesc. Am decis pana la urma ca desi pericolul nu a trecut si ca demonul poate sa apara oricand, nu trebuie sa ma las batuta. Vreau sa descopar placerile vietii si sa le traiesc. Nu am de gand sa cedez acum, la inceputul drumului. 

Orice se va mai intampla am sa lupt pentru existenta mea. Pentru ca am o viata pe care trebuie sa o traiesc. Nimeni nu a spus ca va fi mereu numai lapte si miere si ca o sa primim mereu ceea ce e mai bun. Cu totii luptam, unii mai mult decat altii dar totusi luptam. Daca nu vrem sa ne facem un bine personal atunci nu meritam sa primim o viata. Am invatat multe de cand viata mea a luat o intorsatura groaznica si am ajuns sa ma confrunt cu cel mai dificil lucru posibil. Am invatat ca teama te poate aduce in pragul disperarii, incat sa vrei sa-ti iei viata, am invatat ca lacrimile mele nu ma vor ajuta niciodata si ca daca stau si ma uit cum totul se intoarce impotriva mea asa se va intampla si ca trebuie sa lupt daca vreu sa supravietuiesc. Am invatat ca un sarut poate sa te faca sa innebunesti de placere. Si nu regret ca am trait toata aceasta poveste. Poate fara ea as fi ramas mereu singura si nu m-as fi maturizat niciodata. 

Am deschis usa toaletei, putand sa recunosc ca am iesit de-acolo o alta persoana cu alte idealuri si sperante. I-am zambit brunetului atunci cand am intrat in dormitor si nu am realizat cand s-a ridicat si a ajuns in dreptul meu, cuprinzandu-mi cu palmele obraji rosii, sarutandu-ma din nou. Alaturi de el ma simteam pentru prima data suficient de perfecta pentru ca stiam ca un om perfect ca el nu se poate uita la cineva care sa nu-i atinga nivelul. Puteam sa spun ca nici nu-mi mai pasa daca el era sau nu cine pare. Acum stiam ca nu mai conteaza increderea. Ma bazam pe instinct. Uitandu-ma in ochii lui am putut sa vad cum barierele ce-i ascundeau sentimentele cedeaza si cad si pentru prima data l-am vazut pe adevaratul Sasuke; cel care nu se ascunde sub o alta identitate. Simteam ca e fericit si puteam sa-i citesc asta si pe chip. Mi-am lasat capul pe umarul lui, bucurandu-ma ca a ales sa aiba incredere in mine si sa-si dezvaluie misterele. Acum asteptam doar sa-i aud povestea. Sa-l cunosc cu-adevarat. 

<<< To be continued >>>