Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.2💜

//la media este Lena din perspectiva mea//

Am terminat orele. Lena mi-a spus să nu o aștept deoarece nu merge acasă. Avea ceva de rezolvat... Având în vedere că avem același drum spre casă mă gândeam că voi merge cu ea, dar nu este nimic. Voi merge singură și voi reflecta la ceea ce am făcut azi probabil...

Mergeam cu pași destul de lenți pe hol îndreptandu-mă către ieșire, însa am simțit o strănsoare în jurul mainii. M-am întors să văd cine îmi împiedica circulația sângelui din jurul mainii.

Nu era nimeni altul decât Derek, cel mai popular tip din școală. Orice fată moare dupa el. Marele clișeu stătea cu tupeu in fata mea și nu îmi dădea drumul la mâna, cu toate ca ma uitam urat. Tipul asta e mai pe scurt un nesimțit și un afurisit și un dus cu pluta sau cum mai doriți voi.

Am stat o clipa să îl privesc apoi am observat că și-a adus și gașca, nu degeaba sunt cunoscuți sub numele de "Derek și gașca", niște maimuțoi... Bai, deci niște oameni de ies din definiția maimuțelor. Scurt și la subiect despre "Derek și gasca" - mai multe detalii adică - Jessica, iubita actuala a lui Derek (azi actuala, mâine fosta, cam așa sta treaba și cu aceasta relație), păpușile Barbie (oh și ce păpuși, cu operații estetice și buze umflate) ce o urmau mereu pe Jessica și maimuțoii lui Derek pe care el îi numește prieteni (n-am ce comenta, ei sunt capul răutăților de fapt).

- Tocilaro, l-ai văzut cumva pe baubau? Îmi spune el în timp ce eu eram într-o altă lume în care îi analizam fiecare persoană din gașca lui din cap până în picioare, asta până când cuvintele lui m-au facut să ies din transă și să tresar. Eram in stare sa ii rup cu bătaia doar in imaginația mea, pentru ca in realitate sunt doar o fata slăbuță care s-ar bate cu trei baieti 1,80 și rezultatul ar fi unul nu prea avantajos pentru mine.      Râdeau așa cu poftă, la o gluma de toată jena. Cred eu ca putea mai bine de atât.

- N-nu... încerc să zic. De obicei sunt super tare in vorbe, dar doar in mintea mea. Pentru ca eram super conștientă ca își vor bate joc de mine, și cu toate că aveam câteva replici acide pentru ei am preferat să nu spun nimic pentru că oricum nu voi rezolva ceva, ci le voi da mai multă satisfacție sau poate ca nu caut sa intru in spital din cauza lor. Mai degrabă a doua varianta.

-  Și atunci?!

Batjocoritor pare interesat, dar imediat ce își termină propoziția începe să râdă mult mai tare.

- Și atunci lăsați-mă în pace și vedeți-vă de treaba voastră...
Asta a sunat penibil. In momentul acesta îmi dau o palma peste față, dar doar mental. De ce nu le spun ca-s idioți!?

-  N.U.

Începe el batjocoritor și pronunțând fiecare literă apăsat.

- Foarte bine, îmi pare rău pentru tine, dar eu am altă treaba așa că lasă-mă să plec, zic încercând sa scap de ei. Nenorocitiiiii...

- Ou... Ochelaristo, știi foarte bine că n-ai sa pleci de aici prea curând.

Imediat simt cum palma lui se lipește de urechea mea ca mai apoi să ma simt în partea opusă ușii dulapului.

Imediat după ce capul meu a făcut contact cu dulapul, spatele meu e cel ce îl urmează. Nu pot spune că e o durere ușoară. Picioarele mele neavând în momentul ăsta o minte proprie, se lasă precum niște jeleuri, eu ajungând cu fundul pe podea.

- Asta nu e tipa căreia i-am spart ochelarii anul trecut?! Rânjeșe spre mine apoi se întoarce spre așa zișii lui prieteni.

Da bravo, baieti. Ați uitat ca va bateți joc de mine an de an, ma simt jignita...

-  Da, ea este Derek! Vocea pițigăiată a Jessicăi se face auzită, iar pe fața ei pot citi clar că își amintește cu exactitate momentul.

- Hmm... Cum vreți să ne distrăm? Întreabă el uitându-se din nou spre maimuțoii lui.

- Eu zic...

Spune apoi se aproprie de el și îi șoptește ceva la ureche lui Derek. Mă uitam cum Jessica îi spunea ceva la ureche dedicată, iar Derek asculta cu atenție. Dintr-o dată pe fața lui apare un rânjet ce îmi făcea pielea de găină. Nu îmi va plăcea ce se va întâmpla și eram neputincioasa in situația asta.

La un moment dat Derek m-a luat de mână și m-a târât până afară unde m-a lasat pe jos. În timp ce ei s-au așezat într-un cerc. Nu înțelegeam ce vor să facă până când Derek m-a smucit de jos apoi a început să mă împingă spre unul dintre prietenii lui.

Au început să mă paseze de la unul la altul de parcă aș fi o minge, ce copilăroși. Pe lângă faptul că amețesc, sunt nevoită să le și ascult râsetele ce îmi fac capul să explodeze. La un moment dat am fost împinsă atât de tare de Derek încât forța gravitațională a vrut să își bată si ea joc de mine. Așa am ajuns pe jos, în genunchi și cu ochelarii pe jos.

Sunt sigură că urma să am am genunchii colorați, iar apoi am observat că ochelarii mei sunt sparți. Începusem să îmi simt obrajii uzi, de ce? Pentru că nu înțelegeam cu ce am greșit ca să pățesc așa ceva, nicidecum pentru ceea ce mi s-a întâmplat acum. Ma dureau ca naiba genunchii, plângeam pentru ca eram furioasa și afurisitii ăștia nu încetau odată cu tâmpeniile. Tot ceea ce îmi doresc e să fiu lăsată în pace și să îmi pot vedea linișită de treabă, atât. Dar uite că aceste bestii nu îmi vor respecta această simplă dorință, iar dacă voi riposta cumva cine știe ce îmi vor mai face. Cap spart? Dinți scoși?

- Ce faceți? Lăsați-o în pace! Ce v-a facut? E Lena, nici nu își poate imagina cât de tare mă bucur că o aud.

- Care-i treaba ta? Vrei și tu aici? Iți putem face loc și ție. Își termină propoziția apoi începe să râdă într-un mod enervant, Derek.

- Nu, nu vreau, în schimb iți pot da locul ție! Vine spre mine apoi mă ajută să mă ridic.

- Ia stai, fata asta nu pleacă nicăieri Lena. Nu vezi ca aveam treaba cu ea?

- Unu: fata asta are un nume Derek, și nu te preface că nu îl știi pentru că te minți pe tine și doi: voi aveți treabă cu ea, păcat că ea nu are treaba cu voi! Haide Cara.

Cometariul Lenei m-a șocat, înainte nu era atât de tupeistă, adevărul este că s-a schimbat foarte mult, atât fizic cât și la caracter. E mult mai înaltă, iar părul destul de lung și brunet îi oferă un aer mult mai matur. Însă la caracter, ei bine,aici pot spune că s-a schimbat la 180°. Ce nu pot spune și despre mine!
În timp ce Lena mă conducea până acasă am analizat întreaga șcenă, iar după modul în care își vorbeau Lena și Derek părea că se cunoșteau, mai ales modul sacadat pe care l-a ales Lena de a-i pronunța numele.

- Lena? Spun eu cu un glas stins, pentru că se pare că mi-am pierdut vocea.

-  Da?

- Îl cunosti pe Derek?

- Îti povestesc alta dată, okey? Nu mă simt în stare să îți povestesc asta acum. Îmi răspunde, dar nu era ceea ce voiam să aud. Nici nu știu ce aș fi vrut să aud de fapt, dar mă bucur că și-a păstrat calmul. Încep să cred că este o prietenă bună, poate cea mai bună prietenă, având în vedere lista mea lungă de prieteni, bine, în afara de mama, ea nu se pune la socoteală.

- Se pare ca am ajuns Cara! Sparge Lena liniștea apăsătoare ce s-a așternut între noi.

- Mersi Lena! Spun sincer, chiar m-a ajutat mult astăzi.