Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.3💜

//la media este Derek din perspectiva mea//

Liceul m-a schimbat radical. M-a redus la tacere. În generală am fost foarte rebelă. Eram neglijentă, dar tot odată mult mai sociabilă. Aveam foarte multe prietene. Am avut chiar și un prieten. A ales să plece la un liceu din alt oraș și ne-am despărțit.

Eram mai îngrijită din punct de vedere fizic. Aveam părul lung, saten, întotdeauna dezlegat. Ochii mei albăstrui nu erau ascunși după o pereche de ochelari. Nici nu știu de ce îi port pentru că vad extraordinar de bine si fara ei. Acum am părul mai scurt, de culoarea castanelor, mereu prins într-o coadă, ochelarii niciodată nelipsiti și îmbrăcămintea mea...unifoarma. Incoloră.

În generală nu învățam deloc, de asta am ajuns eu aici. Și când mă gândesc că aș putea să nu fiu aici, ci într-un loc mai bun. Am in plan să mă transfer la alt liceu. Liceul cel mai bun. Scopul meu este să am un viitor. Cred că liceul m-a schimbat în ceva mai bun și asta este important.

— Cara?întreabă mama pe un glas stins probabil ca în cazul în care eu dormeam, să nu mă trezească.

— Da, mamă?

— Credeam că dormi și tu de obicei nu dormi după amiaza.

— Nu dorm mama. Cred că ar trebui să mă apuc de teme.

— Hmm. Bine atunci eu te las.

— Stai!

— Ai ceva să îmi spui Cara?

— Da!

— Spune-mi! Ce s-a întâmplat?

— Nimic. Doar că vreau să mă transfer de la liceu de la anul. Mă vei lăsa?

Ce patetic. Normal ca te va lasa Cara, caci nici mama ta nu este multumita de liceul la care te aflii acum.

— Dacă tu așa dorești, așa să fie!La ce liceu vrei să te transferi?

— La cel mai bun!

— Bine. Voi rezolva asta.

— Mulțumesc!

— Nu ai pentru ce, scumpo!

O veste bună pe ziua de azi. Cel mai tare îmi pare rău că o voi lăsa pe Lena aici. Am început să țin la ea dupa ziua de azi, dar nu mai pot sta în acest liceu. Nu îl urăsc,eu nu pot urî pe nimeni, nici pe Derek și gașca lui, dar nu mai pot sta în acest liceu. Asta știu foarte sigur! Ma enerveaza asta la mine, ma atasez prea repede de oameni.

În fine. Gata cu toate astea. Temele nu se vor rezolva singure.

— Ce cauți Cara? îmi spune mama în timp ce intră în camera mea.

— Mamă, nu mi-ai văzut telefonul?

— Nu l-am văzut Cara. Eu îți las sucul pe care ți l-am pregătit pe birou, ok?

— Mama, sună-mă ca să îmi pot găsi telefonul.

— Bine!

Am inceput să imi caut telefonul.

-Oh...aici erai!zic când îl găsesc sub pernă, după care îl deschid și observ ca aveam peste 100 de mesaje.

— La naiba!zic când telefonul începuse să sune. Suna mama.

— Mama l-am gasit. Mersii oricum!

Toate acele mesaje erau de la...de la Lena. Hmm, de unde avea numărul meu de telefon?Stai. Dar mi-a scris de pe messenger.

Era puțin cam disperată pentru că aveam peste 100 de mesaje. Oare i s-a întâmplat ceva rau. Sper că nu!

În mesaje zicea să mă îmbrac frumos și să ies în fața casei mele la ora 18:30. Mi-a spus că daca nu mă aranjez frumos o va face ea și dacă nu voi veni nu va mai vorbi cu mine. Ok...cu ce să mă îmbrac?

Eu nu prea am haine frumoase, dar am zis totuși să mă uit în dulap. Am găsit o pereche de blugi cu talie înaltă negri, simpli dar strâmți. Știu că mergeam cu ei la biserica și un tricou mov simplu pe care l-am dat peste cap și l-am bagat în blugi.

M-am îmbrăcat cu acestea, iar părul meu l-am lăsat deschis si mi-am asezat si ochelarii pe ochi.

Bun ceasul arată 18:29, iar eu mi-am tras teniși albi apoi am ieșit afară și așteptam.

Aveam telefonul în mana și o mică geantă în care mi-am pus cele necesare.

— Haide, Cara!aud vocea Lenei din întuneric și mă îndrept către locul de unde i-am auzit vocea. Am luminat cu telefonul și o văd pe Lena într-o masina neagra, iar lângă ea era un băiat.

— Un...unde?dau să zic neștiind ce se întâmplă.

— Urcă în spate. Fac cum spune și îi repet ceea ce am spus mai devreme.

— Lena, unde naiba mergem?îi spun fiind deja pe bancheta din spate.

— La petrecere!spune ea ușor ironic și nu înțelegeam de ce.