Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.35💜

(cititi cu melodia de la media pe fundal.mi se pare potrivita.)

DIN PERSPECTIVA LUI DEREK

- Spune-mi ce iti doresti si iti voi da!

- Nu tot ce imi doresc eu pot primi de la tine. Imi spune in scarba, neprivindu-ma.

- Doar spune-mi ce iti doresti...ii spun luand-o de maini. O rog din priviri cu speranta ca va renunta pana la urma si imi va spune lista dorintelor ei. Incearca sa isi retraga mainile dar insist punand o mare presiune asupra lor.
Pufaie zgomotos, fiind afectata de insistentele mele, intr-un final cedand.

- Imi doresc sa nu fi fost atat de inconstienta in generala. Asa poate as fi ajuns la un liceu mai bun si n-as fi la rahatul acesta de liceu. Consecinte? Nu te-as fi cunoscut, cel putin nu as fi avut vreo scuza ca sa iti pot vorbi.

Raspunsul sau m-a dezamagit insa este dorinta ei.

Dupa o saptamana

Mi-am strans toate lucrurile, respectiv hainele si le-am asezat pe toate cum am putut in bagaj. Parintii mei au venit acasa cu masina deci ne vom intoarce cu ea. L-am rugat pe Jim si pe Lena sa nu scoata o vorba despre plecarea mea, chiar nu vreau sa se "jeleasca" dupa mine. Nu imi doresc subiecte pe tema asta.

Imi iau bagajul si ma indrept catre scari. Cobor in fuga cu bagajul greu in mana stanga iar cu cea dreapta imi asez putin parul.

Ii vad pe parintii mei luandu-si la revedere de la bunica dar imi continui drumul catre masina. Imi asez bagajul in portbagaj. Ultimul lucru pe care vreau sa il fac este sa imi iau adio de la bunica. Numai cat ma gandesc simt cum mi se umezesc ochii. Imi iau inima in dinti si intru in casa, vreau sa o vad pentru ultima oara ceea ce e impropiu spus caci in vacanta sigur mai vin.

O vad pe bunica in lacrimi ceea ce ma omoara.

- Mamaie, te rog, nu plange!

Ma indrept catre ea ca sa o imbratisez. Imi asez capul in scoarbitura gatului ei, si bratul il pun dupa gatul ei. O strang usor si ii soptesc ca o sa vin in vacanta.

- Poate nu o sa mai fiu, Derek.

Ma desprind din imbratisare suparat.

- Ce vorbe sunt astea?imi zambeste si imi face semn cu mana de "las-o asa". Ii sarut fruntea si ma duc catre masina. Observ ca parintii mei erau deja acolo asa ca ma urc pe bancheta din spate.

- Derek, nu ti-am vazut masina...spune tata in timp ce incerc sa ma asez cat mai confortabil. Sincer, ma simt ca un copil mic stand pe bancheta din spate cu ambii parinti in fata.

- E in garaj.

- De ce?

- Unde ai vrea sa fie?

- Afara,nu o foloseai?

- Nu.

- De ce?

- Mersul pe jos face picioarul frumos.

Da din cap, nemultumit de raspunsul meu. Chair am uitat ca am masina asa ca nu am folosit-o.