Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.34💜

DIN PERSPECTIVA CAREI

Am inchis usa avand grija sa ma sprijin usor de ea.Nu imi pasa ce a facut Jessica,mereu voi fi pe locul 2?Nu.O sa il uit.Am si eu un orgoliu care imi reliefeaza limitele.Nu ma calc in picioare.Ma las usor sprijindu-ma de usa iar cand simt podeaua dau usor un pumn in podea.

Telefonul vibreaza in buzunarul de la pantoloni.Ii resping apelul Lenei si ma indrept catre camera mea avand ochii in lacrimi.Nu vreau sa ma calc in picioare,de ce trebuie sa fac asta?Pur si simplu nu e corect.Si eu pot sa gresesc si sa caut scuze,e simplu.

Soneria a inceput sa sune alert.M-am intors pe scari si am inceput sa merg mai mult tarandu-mi picioarele.

-O clipa!spun cand vad ca insista.Ma reped de data aceasta catre usa caci persoana care se afla dincolo de usa aia nu are rabdare.

Deschid usa in forta,aratandu-ma suparata de nerabdarea de care a dat dovada.

-Ce e asa urgent?

-De ce nu raspunzi la telefon?!

-Nu vreau?ii spun Lenei aruncandu-mi mainile in aer.

-Ce e cu tine?

-Nimic,spun si ii intorc spatele pentru a ma indrepta catre bucatarie.
Lena ma prinde de umar si ma intoarce cu fata spre ea.

-Lena,pur si simplu nu am chef de nimic.Ma lasi?Trebuie sa fie mereu cum vreti voi?Niciodata nu pot sa fac cum imi trece mie prin cap?

-Ce vrei sa faci si nu poti?

-Sa stau singura.Chiar trebuie sa plec din orasul acesta ca sa scap de stresanti?

-Nu.Haide Cara.Vreau sa iti zic ceva important si tu doar te plangi ca esti stresata.Trebuie sa iti zic despre Derek...

Nici nu apuca sa ii pronunte numele ca o intrerup.

-Nu ma intereseaza.

-Ce?Nu.Lasa-ma sa termin!

-Lena,iesi!Acum.

-Cara...te rog.Asculta.

O iau de umeri si o imping afara.Nu vreau sa imi explice nimeni cum sta treaba.Eu am inteles si daca am ales ceva gresit eu voi suporta consecintele.

-Imi pare rau,Lena.Eu am inteles cum sta treaba,nu trebuie sa vii sa ma aduci la curent cu asta.Am luat si o decizie si daca e ceva,eu suport consecintele,bine?

-Treaba ta.

Pleaca suparata eu inchizand usa.Are si ea relatia ei,de ce are grija si de a mea?Trebuie sa se bage in treburile mele.Pana la urma eu stiu mai bine ca oricine prin ce trec.

Ma duc in camera mea si imi caut niste haine si un prosop.Le iau si ma indrept catre baie pentru a face un dus.

Apa fierbinte se scurge pe corpul meu.E atat de fierbinte incat imi pare rece,stiu ca nu are logica dar chiar asa mi se pare.Pielea mea s-a inrosit dar nu bag de seama.Imi masez gelul de dus pe corp.Intre-deschid usa de la dus pentru ca simt cum caldura din dus ma ameteste.

Ies din dus si imi infasur prosopul in jurul corpului.Imi sterg apa de pe corp si imi iau hainele pe mine.Ma indrept catre camera mea.Telefonul bazaie intruna dar il ignor.Uneori nu ti se ofera o a doua sansa si esti nevoit sa alegi alt drum,o alta cale.De ce imi da viata peste cap?De ce?Daca zice ca ma iubeste,ca imi vrea binele,de ce imi face rau?Lacrimile isi fac aparitia iar un zgomot provocat de usa ma fac sa le sterg imediat.Nu imi doresc ca parintii mei sa afle despre astan cel putin nu acum.

Am destui sacaitori pe cap, nu vreau mai mai multi.

Ma duc jos si o vad pe mama in bucatarie.

- Ce faci, Cara?ma intreaba parca fericita ca ma vede.

- Sunt nemaipomenit de bine! Incerc sa am un ton cat mai vesel dar expresia fetei ma da de gol.

- Nu prea pari.

Ridic din umeri si ma asez pe scaunul de la masa.

- Unde e tata?incerc sa evit subietul starii mele.

- Cred ca face dus. Imi spune in timp ce scoate niste linguri din sertar.

Imi asez cotul pe masa sprijinidu-mi capul de mana. Imi verific notificarile care majoritatea erau etichetari si mesaje de la Lena. E nebuna! Sa vada ea ce paruiala ii dau!

Ma ridic de la masa si ma duc sa o ajut pe mama. Iau farfuriile si le asez pe masa in timp ce mama aseaza mancare in farfurie. Ma asez inapoi la masa, la fel si mama si de data asta isi face aparitia si tata. Se aseaza la masa si ma intreaba:

- Cum a fost ziua ta, Cara?

Oh, te rog nu!

- Super faina!incerc sa par fericita dar nu pot, nu sunt actrita!

- Mm... si iata ca tata insista pe tema asta.

- Ce e asa de greu de inteles ca nu vreau sa vorbesc despre asta! Ridic tonul si totodata ma ridic de la masa si ma duc in camera mea.

- Cara!striga mama dupa mine dar nu am de gand sa ma intorc. Inchd usa si ma asez in pat.

- Cara!De asta suntem parintii tai, sa te ascultam, sa vedem ce nu iti face bine si sa gasim o solutie. Nu suntem pe post de statuin, Cara!

- Uneori simti nevoia sa fii sigur ceea ce simt eu acum.

- Cum doresti. Poate cand esti pregagita imi vei povesti, cu toate ca am o banuiala ce ai patit.

Imi pun o perna peste fata si incerc sa imi alung toate gandurile. Sper ca tot rahatul asta sa se termine cat mai curand.

Stiu! Capitol mai scurt ca de obicei! Sper ca v-a placut oricum. Stiu ca nu am mai postat de mult.Nu imi place sa ma scuz dar adevarul e ca nu am avut idei si am o carte in ciorne la care lucrez de zor si imi ocupa o buna parte din timp. Sper sa postez cat mai curand si sa va fac fericiti! Sa stiti ca nici mie nu imi convine cand vad comentarii doar cu "next" dar asta e, poate va pastrati parerea doar pentru voi. Apreciez ca inca sunteti aici cu toate ca nu postez des.
Multii pupicii!♡♡♡