Cap.39💜

2.3K 78 6
                                    

DIN PERSPECTIVA LUI DEREK

Intru alaturi de Jim in casa unde va avea loc petrecerea.

Fum, miros puternic de alcool, muzica, tipete. Jim se alatura unor baieti, cred ca era si Cameron ala pe acolo. Eu aleg insa sa imi iau ceva de baut asa ca ma duc la bucatarie. Iau o doza de bere deocamdată. O tipa blonda se uita insistent la mine.

Deschid berea si iau o gura.

- Am ceva pe fata?o intreb pe tipa ridicandu-mi spranceana usor.

Blonda imi arunca o privire perversa in timp ce se indreapta spre mine gratioasa cu picioarele alea lungi. Asta ii beata sau ce?

O ia pe la spatele meu si isi incolaceste mainile in jurul gatului meu.

- Auzi? Chiar nu am chef acum. O indepartez de pe mine si ies din bucatarie.

Un val de mirosuri imi invadeaza calea respiratorie. Lumini de tot felul care scad sansele unei vizibilitati clare. Totusi ceva imi sare in ochi.

Ceva ma face sa ma opresc. Pe o canapea, un tip care isi face de cap cu o fata. Ea nu prea pare de acord dar el nu prea baga de seama asta. Dau sa imi continui drumul dar o raza de reflector lumineaza chipul fetei.

As recunoaste-o pe fata asta dintr-o mie, e Cara! O stare de nervozitate imi acapareaza corpul si ma indrept cu pasi apasati catre baiatul care imi streseaza fata.

Intr-o secunda eram deja langa jigodia aia care o agresa. L-am luat de gat si l-am trantit de masa. Cara doar isi mijeste ochii la mine. Se uita o clipa la tipul care este acum pe jos iar apoi la mine. Imi sare in brate, facandu-ma sa ma dezechilibrez usor. Imi revin si o mangai si eu usor pe spate.

Se retrage stanjenita din imbratisare si se fastaceste putin. Agresorul se ridica si pleaca fara sa scoata un sunet.

- Eu...ăm.

- Shht, ii spun trecandu-mi un deget deasupra buzelor ei. Ochii ei licaresc magnific. Chipurile noastre sunt din ce in ce mai aproape.

Orice particica din mine o vrea, pana la cea mai mica particula. Fruntea mea o atinge usor pe a ei, ochii nostri facand o conexiune vibranta in tot timpul acesta. Arunc o ochiada si asupra buzelor ei rosii care isi doresc acelasi lucru ca si ale mele.

Imi strecor mana pe talia ei si o trag mai aproape de mine. Gustul sirops al buzelor ei dulci imi creaza dependenta. Imi strecor cealalta mana dupa gatul ei ii ofer un sarut mai apasat de data aceasta.

Ne retragem usor amandoi, ea deschizandu-si ochii.

- Crezi sau nu, mi-a fost dor de tine, ii spun in timp ce o imbratisez din nou.

- Cred ca avem multe de discutat.

- Atunci sa mergem afara, spun in timp ce o iau de talie.

Ne croim drum printre oamenii care in tot acest timp isi vedeau de treaba loc. Pentru o clipa uitasem unde ma aflam, pentru o clipa era liniste.

Deschid usa si pasim amandoi afara. Imi dau jos hanoracul si il asez pe umerii Carei. Aceasta doar imi zambeste dragalas.

- Eu am gresit, Derek. Chiar trebuia sa mai incerc dar...

- Shht. Important e ca suntem aici, impreuna,ma asez pe marginea scarilor din fata vilei si o trag si pe ea in poala mea.

- Crezi ca esti pregatita sa o luam de la capat?ii spun privind-o serios in ochi.

- Da, imi raspunde privindu-mi buzele.

Imi ofera un sarut cast si isi aseaza capul pe pieptul meu. O strang mai bine in bratele mele si ii ofer un sarut pe crestet.

- Dar mai pleci?isi ridica privirea astfel incat sa o intalneasca pe a mea.

- Nu stiu. Vorbesc cu ai mei. Oricum, eu nu iti mai dau drumul orice ar fi!

Isi aseaza din nou caputul la pieptul meu si zambeste multumita.

- Nici eu!

Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum