Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.5💜

— Cara, trezește-te! O aud pe mama strigând de jos.

Mi-am deschis ochii, iar corpul meu s-a trezit instant. Pentru o secunda m-a trecut o amețeala scurta, trecând-mi scurte secvențe de la ziua de ieri. O durere aspra de cap m-a străfulgerat. Nu voiam sa ma ridic sa merg la școala.

Am început să mă îmbrac cu uniforma liceului, îmi prind părul într-o coadă și îmi pun și ochelarii. Mă încalț imediat cu balerinii și fug pe ușă.

Mergeam pe trotuar în timp ce am început să mă rog ca astăzi să nu fiu observată, iar ceea ce mă scoate dintre gândurile mele este o mână ce o simt pe umărul meu.

— Hei, Cara!Ce faci, cum mai ești?!

Lena se alătură mie fericită, oare ce s-a întâmplat cu ea? Era intr-o stare foarte buna fapt ce m-a făcut sa ma strâmb. Optimismul meu era la pământ după întâmplările de ieri, iar Lena nu avea nicio preocupare cu ceea ce s-a întâmplat ieri. Nu o viza pe ea situația oricum, caci eu am fost privită de toată școala, eu am stat in loc și nu am vorbit, am acceptat niște scuze pentru a scăpa din toată nebunia aia.

— Sunt bine, tu? Pari extrem de...

— Bine? Cum să nu te simți bine după întâmplarea de aseară?

Ma uit sceptica la ea, aveam impresia ca îmi ascunde ceva. Încă de aseară toată situația mi se părea suspecta. Pentru o fata fără prea mult contact cu Derek avea mult tupeu Lena, partea mai ciudata era ca Derek chiar nu i-a ieșit din cuvânt. Părea ca cei doi au mai avut tangente și nu știu ce sa cred despre asta.

— Chiar așa... Cine era tipul de conducea?mi-am amintit de necunoscutul care ne-a condus la petrecere.

Lena îmi oferă un zâmbet timid.

— L-am rugat pe Alex sa ne ducă, ca eu încă nu am permis.

— Alex fiind? am insistat asupra subiectului căutând adevarul in ochii ei. Observam ca îmi zâmbește pe sub mustăți, dându-se ușor de gol ca ar avea ceva cu băiatul respectiv. Nu ai încredere in mine? adaug, o cuta formându-mi-se între sprâncene.

— Ba da, nu, nu te gândi la asta, Cara. Suntem la început, momentan nu e concret ca suntem împreuna, adaugă clarificând situația.

— Am înțeles, adaug zâmbind. Deci sunteți un viitor cuplu?

— Ceva, ceva, adaugă râzând.

***

— Haide Lena mai repede...

— Nu îți mai face griji din cauza lui Derek, nu cred că mai crea să se întâlnească cu mine!

— Că tot veni vorba, de unde îl cunoști pe Derek?

— Nu îți pot spune aici, dar promit că îți voi spune eu!

Imediat am intrat în clasă după asta, căci acel clopoțel anunțase începutul orelor.

— Bună ziua, copii! Ne salută profeorul. Astăzi veti juca baschet.

Urăsc baschetul, e un joc atât de dur, cel puțin din perspectiva mea, iar colac peste pupăză, Lena nu se simte bine și a decis să plece. Ușa sălii de sport se deschide, iar apoi intră... Derek, însoțit de ceilalți membrii. Ma holbam ca o idiotă și m-am izbit de privirea lui Derek. Mi-am fixat atenția repede asupra altcuiva, privirea sa arzând-mi parca chipul. Eram îngrozită de urmările ce puteau avea loc in urma zilei de ieri, nici măcar nu știam cum as putea scăpa din orice situație s-ar gândi afurisitul ăla de Derek.

— Ce căutați voi aici? Nu aveți ore?! Îi mustră profesorul.

— Vrem să jucăm și noi, domnule profesor. Se uită atent la mine când își rostește răspunsul.