Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.4💜

-Lena, a cui petrecere?zic usor speriata. Mie nu imi plac petrecerile si ma ingrozea faptul ca nici nu stiam a cui e petrecerea.

-A lui Derek.

-Ceee!Lena, ai innebunit?Te duci singura, eu nu merg acolo. Te rog opreste, vreau sa plec, spun catre sofer.

-Mersii ca m-ai ascultat. Chiar iti sta bine cu acei blugi. Ti se observa formele. Ma uitam oripilată de complimentul făcut de aceasta, totodata m-a făcut sa ma simt și bine. Eram considerată o slăbănoagă, era o noutate pentru mine sa mi se observe așa zisele "forme".

-Lena, tu ai auzit ce am spus?

-Hmm, abia astept sa ii pice moaca lui Derek. Il voi face sa iti ceara scuze in genunchi, spune nervoasa. Am ramas surprinsa de ceea ce a spus. Asta era motivul pentru care mergem la petrecere? Reprezentam o chestiune de orgoliu?

-Nu este nevoie sa isi ceara scuze Lena, ii spun sincera. Nu aveam nevoie de scuzele lui. Am nevoie doar sa ma lase in pace, prin scuzele astea pare ca doar caut atenție.

-Oh, ba da. De data aceasta nu ii mai permit!spune asta foarte nervoasa si am decis sa ma dau batuta, nu imi placea ca ea este nervoasa. Ma neliniștea teribil. Ma făcea sa fiu nervoasa și eu, ma treceau toate apele la gândul ca va face o scena de fata cu toată școala.

Masina se oprise. Îmi auzeam pulsul in urechi, iar mâinile îmi tremurau teribil.

Am coborat lasand usor portiera sa se tranteasca. Lena il ia de brat pe baiatul de langa ea si imi spune sa o urmez. I-am urmat, privirea fiindu-mi țintuită in pământ.

Am intrat, inauntru erau multi dintre colegii nostri, in schimb și multe fețe noi. Lena îmi mai arunca fugitiv niște priviri sa se asigure ca nu am plecat, a naibii, chiar voiam sa o șterg de acolo. Ma simteam foarte inconfortabil, Lena lua in vizor fiecare perimetru din locul verde unde are loc afurisita asta de petrecere.

-Tine-te dupa mine! Eu am ascultat-o si am urmat-o. Aveam ochii atât de măriți încât ma dureau, ii simteam ca stau sa-mi iasă din orbita.

-Derek!striga ea. Mi-am ferit privirea de un eventual contact vizual cu Derek, eram rușinată de situația in care ma punea Lena. Îmi venea sa-i astup gura, dar nu aveam destula energie. Eram sleită, rușinată totodata.

-Da?spune Derek intorcandu-si privirea. Mi-am fixat fără sa vreau privirea asupra lui și constat cu stupoare ca ma analiza. Mi-am arcuit sprânceana apoi am realizat ca e doar surprins de apariția mea la o petrecere. Nu frecventez de obicei, de fapt niciodată.

M-am uitat către Lena și mintea mea făcea o comparație absurda, semăna cu un dragon furios in momentul ăla. Avea o rochie neagră, ușor mulată pe corp, nu foarte strâmtă. Optase pentru niște sandale și un rus roșu. Nu puteam observa prea bine, dar nu părea foarte dichisită. Nu avea fond de ten, iar parul părea ușor ciufulit. Era interesantă și frumoasa oricum.

-Azi nu ai terminat toata treaba, spune ea, iar eu incremenesc. Capul meu este un ghem de mâzgălituri in momentul ăsta. Complet dezamagita, orice speranța îmi pieri de pe fata. Puteam sa pun pariu ca eram chiar verde.

-Poftim?spun eu neintelegand ce tot spune acolo și îmi refuzam totodata traducerea cuvintelor ei, caci îmi era ca Lena voia sa infinga cuțitul mai tare in rana.

-Poate pentru ca tu m-ai impiedicat, zice Derek afisandu-si zambetul enervant.

-Serios? Ei bine, uite, poti termina acum, spune Lena, iar eu ma uit la ea stand sa plang.

-Foarte bine, poti sa mi te alaturi, spune Derek iar eu auzind asta mi-am lasat o lacrima sa cada peste obrazul meu.

-Nu, asta trebuie sa faci TU. Tu i-ai gresit fetei, Derek! Tu! Cere-ti imediat scuze. Esti asa un idiot. Nu am sa ma alatur tie niciodata. Ai auzit, Derek? NICIODATA!tipa Lena iar eu ma calmez. Mi-am îndepărtat lacrima cu dosul palmei și analizam atent situația. Exasperarea din ochii Lenei ma speria, nu știam cum sa reactionez. Pentru un moment am crezut ca isi va bate si ea joc de mine. Observ ca Derek se intoarce catre mine.

-Scuze, spune nepasator. Îmi fixasem privirea asupra lui Derek, din nou, nu simteam niciun regret din partea acestuia. Ma ustura pieptul ca naiba, eram copleșită de faptul ca treceam de la o stare la alta. De la dezamagire, la încredere, de la furie, la liniște asurzitoare.

-E in regula, Cara!Nu trebuie sa il ierti!spune Lena reintorcandu-ma pe mine cu picioarele pe pamant.

-Nu este nimic, Lena. Ma adresez Lenei, fixându-mi privirea in ochii ei. Ma simteam rău, foarte rau dintr-o data.

- Ești ok? ma privește îngrijorată si își îndreaptă pașii către mine.

- Sunt... apuc sa spun si ma sprijin ușor de ea. Sunt bine, adaug imediat cum ma stabilizez. Trăiam si fără scuzele unui afurisit, adaug tăios revenindu-mi in fire.

Lena doar chicoteste și ma ia de brat.

Ne îndreptam către ieșirea gazonului, pentru a putea pleca.

Am iesit repede si ne-am indreptat catre masina. La scurt timp am ajuns acasa iar Lena mi-a urat noapte buna si eu la fel.

Am urcat rapid in camera mea unde atunci cand am ajuns m-am trantit in pat si am adormit.