Cap.38💜

2K 63 7
                                    

DIN PERSPECTIVA CAREI

M-am urcat pe bancheta din fata a masinei tatalui meu si am plecat catre casa Sabinei. Ma uit catre ecranul telefonul meu si observ ca e ora 8. Imi deschid geamul si las vantul sa imi ciufuleasca parul.

- Crezi ca trebuie sa ma duc la petrecerea asta, tata?

- De ce nu?

- Nu stiu. Petrecerile nu sunt tocmai in zona mea de confort.

- Crede-ma. Va fi bine, printesa.

- Sper.

Privesc catre copacii care fug. Imi inchid ochii usor si simt cum o stare de copleseala ma cuprinde.

- Draga... esti bine? Te strig de cateva secunde si nu raspunzi. Imi deschid ochii usor si il vad pe tata cum ma zguduie usor.

- Doar m-a luat somnul.

- Am ajuns, imi spune in timp ce imi face cu ochiul catre casa Sabinei. Imi deblochez repede telefonul si ii trimit un mesaj de am ajuns. O vad iesind din casa si coborand treptele usor. Merge galant pe drumul croit de aleea casei ei. Arata exceptional, ca intotdeauna. Deschide usor portiera din spate si urca in masina.

- Arati minunat!spun cand vad ca este asezata pe bancheta din spate. Ma uit o clipa in spate sa vad ce face, si isi aseza fusta neagra.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.















- Abia astept sa te vad si eu pe tine, probabil arati trasnet!

Incepem toti sa radem. Imi retrag privirea si imi ridic geamul. Imi asez fruntea pe geam, pentru a avea o sustinere a capul, caci altfel simt ca pica la cat de obosita ma simt. Si nici macar nu am ajuns la petrecere.

"Pentru prima oara, dupa atatea ore, imaginea lui imi apare, din nou in minte. Simt imediat prezenta fluturilor in stomac si o stare de nervi pune stapanire pe intregul meu trup. "

Sunt singurele cuvinte pe care le mai aud. De cand ai plecat, cartile au devenit o obsesie.

Nu ca inainte nu ar fi fost, dar acum tot ceea ce ma mai leaga de tine gasesc in carti.

Nu pot citi orice. Recitesc aceeasi carte, iar si iar si iar. Gandul ca nu mai esti, ca te-am pierdut, ma sufoca. Imi esti vesnic in gand. Nu pot, am incercat dar nu te pot uita. Ma arde, ma doare, ma omoara gandul ca ai plecat fara sa iti iei ramas bun.

Fii fericit!

O lacrima se prelinge pe obrazul meu. O sterg imediat, sperand ca nu a vazut nimeni nimic.

- Am ajuns, adauga tata facandu-ma sa ma panichez putin.

- Sa aveti o seara superba, fetelor.

- Multumesc, tata. Multumesc pentru tot. La intoarcere luam noi un taxiu.

- Bine. Sa va distrati.

Ies din masina si la fel face si Sabina. Petrecerea are loc intr-o vila de lux. Pasim impreuna, tinandu-ne de brat,pe aleea vilei si ne indreptam catre intrare. O piscina imensa sta cuminte in partea laterala a casei iar in fata casei se afla o suprafata imensa pavata cu gazon. Un loc numai bun de o petrecere.

Intram in interiorul casei, Sabina fiind foarte sigura pe ea. Cativa adolescenti rasfirati pe ici-colo, niste bauturi alcoolice pe la mese si deocamdata muzica in surdina.

- Apar oaspetii!striga un brunet observandu-ne prezenta.

Sabina se apleaca usor catre mine sa imi sopteasca ceva la ureche.

- E Cameron.

Dau afirmativ din cap ca am inteles cine este. Tipul se apropie de noi care paream usor confuze.

- Ce faceti, domnisoarelor?

- Oh, te rog, e foarte logic ce facem.

Cameron zambeste la afirmatia facuta de Sabina.

- Cameron, încântat.

- Sabina.

Eu decid sa ma uit in alta parte. Pare mai interesat de Sabina, si oricum, el nu ma intereseaza.

- Si tu?

Fac ochii mari cand vad ca mi se adreseaza si mie.

- Cara, imi zambeste in timp ce se strecoara printre noi doua. Isi pune un brat dupa gatul meu si unul dupa gatul Sabinei, si se duce catre o masa la care se aflau tot felul de bauturi.

Ii indepartez bratul si ii arunc o incruntatura. El se aseaza alaturi de Sabina, care nu pare absolut deloc deranjata de prezenta lui. Ma asez si eu,la o distanta considerabila de Cameron si incep sa numar invitatii care sonsesc. Volumul muzicii creste, la fel si numarul persoanelor.

Cameron se retrage si ii face cu ochiul Sabinei. Sabina chicoteste usor iar eu iau parte la asa ceva.

- De ce l-ai respins?

- Pe bune, Sabina?

- Haide ca ii dragut, spune afisand un zambet gales. Ma incrunt la incantarea de care da dovada. Se vede cat de afumurat e tipul si ea imi spune asta?

- Atunci pastreaza-l. Eu nu am nevoie, spun suparata de naivitatea de care da dovada Sabina in acest moment.

- Ce te umfli asa?

- Stii ca nu imi plac astfel de lucruri...

- Bine. Nu am sa te mai sacai, spune in timp ce se ridica de la masa. Paseste ca o diva si se indreapta catre Cameron, care este de partea cealalta a incaperii. Lumea e din ce in ce mai multa, ceasul indicand abia ora 9.

Incep sa bat cu ghierutele usor in masa, fiind plictisita de tot ceea ce se afla in jurul meu. Imi este frica sa beau apa aici, apai o bautura.

Gandul imi zboara in alta parte. In ultimul timp ma gandesc prea des la el. Oh,si aiurita asta de Sabina. Mereu ma lasa pe cont propiu. Unde e Josh cand ai nevoie de el?

Imi fac curaj si torn in pahar un pic de cola. Verific paharul cu coada ochiului sa ma asigur ca nu este nici un praf sau altceva in el. Torn in pahar cola, aproape plin,si introduc un pai in interios. Iau o gura si ma felicit in minte pentru curajul pe care l-am avut ca sa fac asta.

Ma uit in jur si parca totul nu imi mai este clar. Reflectoare si sclipici peste tot. Tot felul de oameni. Observ pe cineva indreptandu-se spre mine.

- A dat domnul, Sabina!spun stalcit.

- Care Sabina, pisi?

Ma uit cas la blondul, stai e blond sau brunet?

Ma uit cas la baiatul din fata mea si realizez ce prostie am scos pe gura. Acesta afiseaza un zambet pervers in timp ce eu fac ochii mari.

- Oh... stai departe de mine, spun cand vad ca se apropie subit de fata mea.

- Nu fa pe pisica irascibila, spune acesta in timp ce isi indreapta buzele infometate catre gatul meu.

Tot corpul imi este amortit iar el imi creaza urme movalii  pe gat. Imi inchid ochii si o lacrima imi presare pe obraz. A doua din aceasta seara.

- Lasa-ma, spun si il imping cu toata forta pe care o am,insa proasta miscare. Ma imobilizeaza pe canapea si isi continua treaba.

De ce ma simt atat de slabita? Unde e Sabina cand am nevoie de ea? Nu vreau sa se intample acum. Nu in seara asta, nu cu tipul asta.

Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum