=14=

245 44 16
                                    

    A doua oară îl sună pe Makoto, imediat reușind să facă rost de numărul blondului.

    Acum Rin doar se uită la număr, întrebându-se dacă ar trebui să-l apeleze sau nu.

    Adică da, era îngrijorat pentru Rei. Îi era dor de Rei și vocea lui.

    Dar să ajungă așa, în halul ăsta? Să dea telefoane în sus și-n jos ca să afle despre ochelarist ceva? Parcă era prea de tot.

    Dar în același timp chiar voia să știe dacă Rei era bine!

   — Ok, la trei apelez. Unu. Doi. Trei!

    Imediat apelă numărul, inima bătându-i mai puternic cu fiecare secundă ce trecea în așteptarea blondului să răspundă.

   — Alo~ Nagisa la telefon! Exclamă bucuros blondul, emoțiile lui Rin intensificându-se.

   — Nagisa? Sunt Rin. Prieten cu Haru?

   — Ah, da! Te știu! Ești cel cu dinți ascuţiţi, fratele lui Gou, nu?

   — Da! Chiar el! Auzi, ești coleg de clasă cu Rei, da? Mai înalt decât tine, albastru în cap, ochelari? Sună cunoscut?

   — Da! E chiar lângă mine! Vrei să ţi-l dau?

    Inima lui Rin începu să bată și mai rapid, gândul că avea să vorbească cu Rei în sfârșit făcându-i sistemul respirator să funcționeze cam greu.

   — D-Da, te rog.

   — Ce? Nu, nu-mi da tele- Nagisa-kun! Alo?

   — Rei! Ah, ce dor mi-a fost de tine și vocea aia a ta ce mă excită mereu~

E doar un pervers //RinRei fanfiction//Where stories live. Discover now