A/N : (Am uitat complet că trebuie să postez, scuze!)
Sunt sincer cu voi. Când am început acest fanfic, voiam să bag puțină dramă. De aceea și Rei a reacționat cum a reacționat la faza cu pozele. Acum, totuși, nu vreu dramă, ci altceva. De aceea i-am făcut un bine lui Rin și totul a revenit la normal. Oarecum. Puteți să vă gândiți voi cum de s-a ajuns înapoi aici, între capitolul anterior și acesta sunt câteva săptămâni distanță oricum (două sau trei, nu știu sigur)
REVENIND. Ok, deci, capitolul ăsta îi... Ugh. Daaaaar, în următorul Rin cel pervers se întoarce în cadru așa că totul e bine și frumos! Nu? Nu...?
P.S : Ok, imaginați-vă Rin făcând un blowjob. Cu dinții aia. Pls.
Twpsyn
-------
După întâmplarea de la piscină totul reveni, într-un fel, la normal între cei doi. Cel puțin asta voia să creadă Rei, oricum.
Începuse să-i răspundă din nou la apeluri și mesaje, dar încerca să comunice din ce-n ce mai rar cu Rin sub pretextul că avea mult de învățat. Rin părea să înțeleagă asta, mai ales că și el se afla în același stadiu ca el. Logic, mai erau nopțile în care vorbeau cu orele despre fel și fel de chestii, dar nu era ca și cum Rei putea face ceva împotriva acelui lucru. Iubea acele clipe, căci așa avea ocazia să afle cât mai multe despre Rin și ce fel de persoană este defapt.
Oricum, toate astea nu făceau decât sentimentul ciudat pe care-l avea să crească. Uneori se trezea cu telefonul în mână, dornic să-l sune pe Rin, doar ca o voce din capul lui să-i spună “Nu-l deranja”. Uneori își simțea inima cum tresare când auzea telefonul că-i sună, la fel cum uneori era dezamăgit că Rin trebuia să închidă apelul mult prea repede.
Era un joc foarte confuz pe care Rei nu putea să-l înțeleagă. Erau clipe când n-avea nicio problemă în al ignora complet pe Rin (probabil fiindcă era prea ocupat cu învățatul), dar în altele voia să vorbească numai cu el. Multe dintre cărțile pe care le-a citit legat de acest lucru i-au confirmat cele mai mari temeri, dar chiar și așa nu voia să ia în considerare faptul că-l place pe Rin. Probabil faptul că se asemănau așa de mult, deși erau așa de diferiți, îl făcea să-și dorească să-l cunoască din toate punctele de vedere.
Rei oftă, problema la care lucra de o oră fiind acum rezolvată. Nu că l-ar fi luat atât să lucreze la ea, dar mintea mereu îi fugea în diferite zone, făcându-l să-și piardă concentrarea.
Vru să se apuce de alta, dar fix atunci telefonul începu să-i sune, numele lui Rin apărând pe ecran. Rei zâmbi ca apoi să apuce aparatul în mână și să răspundă, urechile lui fiind întâmpinate de vocea lui Rin.
— Ah, ce dor mi-a fost de tine~ Ce mai face bunucul meu?
— Să înțeleg ca am fost ridicat la rangul de “bunucul meu”?
— Tu mereu ai fost bunucul meu, dar nu ți-am spus până acum de frică să nu leșini de entuziasm~.
— O să mă prefac că te cred.
— Ia zi, pregătit pentru acel test la mate de mâine, iubire?
أنت تقرأ
E doar un pervers //RinRei fanfiction//
القصة القصيرة------------------- - Ah, numai auzindu-ți vocea mi se formează o erecție frumușică rău. N-ai de gând să-ţi asumi responsabilitatea, huh? -------------------- Rei Ryugazaki este un adolescent în primul lui an de liceu, viața lui fiind o veşn...
