E doar un pervers //RinRei fanfiction//

=19=

A/N : După acest capitol Rin și-a descoperit scopul în viață : Să-l tachineze pe Rei până înrosește.

    Spor la citit! Love ya! ✌

Twpsyn

--------

   — Rin? Ești ok?

    Rin își îndepărtă atenția de la reflexia-i din oglindă, acum privindu-l pe Rei. Acesta stătea acolo, în dreptul uși, analizându-l din cap până-n picioare (și ce bucuros era Rin în acea clipă că se ocupase rapid de erecție, ar fi fost ciudat să-l vadă Rei așa).

    Rin nu știa ce să spună. Teoretic vorbind nu era chiar ok, dar practic se simțea ca-n Rai.

   — Întrebarea este dacă tu ești ok. Nu prea ai mai dat semne de viață.

    Îl observă pe Rei tresărind, acum privirea lui fiind oriunde numai spre Rin nu.

   — D-Da, totul este ok. Nu trebuie să-ți faci griji.

   — E cumva… E cumva din vina mea? Am făcut ceva anume?

    Rin simți cum inima i se strânge în piept, dar trebuia să întrebe asta. Dacă cumva era adevărat, trebuia să facă ceva și să rezolve problema, căci nu-i plăcea deloc gândul că Rei n-avea să facă parte din viața lui.

    Opt zile. Opt zile i-au trebuit să-și dea seama cât de mult se atașase de Rei. În acele apeluri telefonice ce durau mai mult de un minut (și nu făcea așa multe apropouri la cât de excitantă e vocea lui) Rin reuși să afle așa de multe lucruri despre Rei, ba chiar reuși să constate câte lucruri aveau în comun. În momentul de față, Rei era o persoană la care n-ar vrea să renunțe, oricât de egoist ar suna asta.

   — N-nu, nu este… murmură Rei, dar Rin nu părea să creadă asta.

   — Ok…

    O liniște ciudată se lăsă între ei. Într-un final Rin fu cel ce încercă să distingă atmosfera.

   — Păi, atunci ce mai aștepți bunăciune? Să ne întoarcem la ceilalți. Abia aștept să văd acele picioare în acțiune.

    Rei înroși, dar nu comentă nimic, ci părăsi baia, Rin imediat după el.

    “Oare așa reacționează și când vorbim la telefon?”