E doar un pervers //RinRei fanfiction//

=18=

A/N : Ok, cred că o să postez câte două capitole pe zi? Două sau trei, depinde de cât de lungi sunt și cât de mult chef am să pun diacritice.

    Nu știu ce să spun despre acest capitol. Îi un capitol scurt, dar mai postez unul tot acum.

    Spor la citit! ✌

P.S. : Am spus ce ne aduce 2018 la acest fanfic, dar am uitat să vă anunț că-n cadru va apărea un bun vechi personaj și prieten ce a fost prezent în multe dintre cărțile mele. Va apărea doar pe la ultimul capitol (sau pen-ultimul?), dar voiam să-l pomenesc fiindcă mi-a fost foarte dor de el ❤

P.S.S : Aparent am o problemă la exprimare. Probabil o să se observe între capitole asta. Ups? O să încerc să remediez asta, dar nu știu dacă o să-mi iasă.

Twpsyn

-------

    Rei îl privi pe Rin cu dispare în câteva clipe, confuz. Nu, nu era confuz din cauza reacției lui Rin, ci mai mult din cauza la ce văzu în fața ochilor lui.

    Rin era cu mult mai frumos în realitate decât se aștepta. Desigur, poza aceea în care dormea fără nicio problemă era absolut draguță și nu putea să nu o catalogheze ca ceva frumos, dar ceea ce vedea acum… nici nu știa cum ar putea descrie asta.

    Îi putea auzi glasul Nagisei spunând ceva, dar vorbele lui n-ajungeau până la el. În clipa de față era blocat cu mintea în altă parte și anume la Rin. Chiar nu se aștepta să dea peste el, deși acum că se gândea nu-l mira faptul că se afla aici. Putea la fel de bine să fie planul Nagisei.

    Se simțea prost. Deși voia să rupă orice legătură cu el, nu putea să nu se îngrijoreze la ce față bolnavă avea. Ar fi vrut să poată face ceva legat de asta, dar nu știa exact ce.

    “Aș putea începe prin a vedea dacă-i bine”

   — Mă duc să văd dacă Rin este ok.

    Nimeni nu-l opri în timp ce plecă în căutarea lui Rin.

BONUS :

   — KYA! Nagisa, ești un geniu!

    Gou era toată roșie la față și abia de putea sta locului o secundă. Asta-l îngrijora pe Makoto, mai alea că Nagisa era și el la fel (bine, poate fără faza cu roșeața).

    Haru era de mult timp în apă, deși ar fi o minciună dacă s-ar spune că nu era atent la discuție.

   — Nu mă așteptam să reacționeze amândoi așa! Crezi că… știi tu…

    Nagisa și Gou își îndreptară atenția spre direcția în care o luaseră băieți, același gând fiindu-le-n minte : “Clar se sărută acum”