Cad ploi din cer, greu pe pământ,
'cercând să îți spele păcatul.
Pare-mi că se-ntâmplase ieri,
când te văzusem cu amantul.
O simplă zi de toamnă, înnorată,
pe-atunci voia să-mi dea de știre:
c-aveai să-mi pui pe suflet pată,
să mă condamni amar la umilire.
Foșnetul frunzelor în timpane vuia,
să mă întorc dorea a mă convinge;
când ea chipul atent lui îi studia,
sufletul reuși pe veci a-mi stinge.
CITEȘTI
Volum de toamnă
PoetryTu nu mai ești, n-o să mai fiu. Te-ai dus cu vântul, ceață brună, nimeni nu vrei iar să te-ajungă, și dorul meu prin ploi ți-l cânt.
