Noiembrie miroase-a veștede păcate,
Pictate ca într-un tablou cu amintiri,
În care-artistul folosește frunze moarte,
Și un ocean nemărginit de vechi iubiri.
Noiembrie ia sumbra formă-a unui cimitir,
În al cărui sol se scaldă trupurile scurse
De timpul ce ne fură ca pe un chilipir,
Și drept trofee, ne-agață-n vremi apuse.
Noiembrie s-aude în cântec de viori,
Ce plâng la fiecare notă strivită în timpane,
Pe pielea albicioasă rămân adânci fiori,
Și-ecoul lor răsună să tremure organe.
YOU ARE READING
Volum de toamnă
PoetryTu nu mai ești, n-o să mai fiu. Te-ai dus cu vântul, ceață brună, nimeni nu vrei iar să te-ajungă, și dorul meu prin ploi ți-l cânt.
