Când vântul îmi va bate puternic în fereastră,
Voi știi că este timpul ca să te las să pleci,
Și vei zbura cu el, tu pasăre măiastră,
Iar eu privirea-ți dulce, n-oi mai vedea-o-n veci.
De ploaia va lovi poarta cu stropi de gheață,
Acesta va fi semnul că eu te părăsesc,
Și călărind furtuna, voi dispărea în ceață,
Nemaiprivind în urmă, știind că te rănesc.
YOU ARE READING
Volum de toamnă
PoetryTu nu mai ești, n-o să mai fiu. Te-ai dus cu vântul, ceață brună, nimeni nu vrei iar să te-ajungă, și dorul meu prin ploi ți-l cânt.
