Vanduta regelui «L.T.»

Patru

Flavia pov:

Calmantul primit de la doctorul castelului imi da o stare euforica. De cand am iesit din cabinet tot ce fac e sa stau in bratele lui Louis si rad ca proasta.

Fara sa observ am fost asezata pe pat. Louis fiind langa mine. Ma privea dur, dar totusi trist. Nu stiu ce e cu el, sau de ce se poarta asa dar pot spune ca imi place cand e grijuliu cu mine.

Privirea lui o intalneste pe a mea, care pana avum il studia atent. Mana lui stanga se apropie usor de fata mea dand o sufita de par dupa ureche. Atingerea sa era atat de delicata incat inima mi s-a oprit pentru o clipa cand si-a retras mana.

Camera era luminata doar de veoza de pe noptiera ai de lumina fulgerelor ce intra prin fereastra. Afara incepuse o furtuna, iar mi-e nu imi place deloc ideea.

–Odihneste-te! Spune printul deodata si se pregateste sa iasa.

–Ramai te rog! Mi-e frica!

–Nu o sa patesti nimic.

–Dar...

–O sa fii bine. Spune si iese din camera.

Ma ridic in sezuta, ducandu-mi genunchii la piept. Zeci de amintiri imi inunda creierul cu fiecare fulger.

Flashback:

Afara incepuse furtuna. Ma joc cu mingea prin sufragerie razand de fiecare data cand mingea atingea peretele. Lovesc din nou mingea, dar o lovesc tare. Mingea se loveste de perete apoi zboara direct in capul mamei care intrase adineauri, apoi direct in vaza ei preferata.

–Tu, copil prost! Uite ce ai facut! O sa platesti pentru asta!

Spune si ma prinde de mana. Ma trage de mana si se indreapta spre usa din spate a casei. Deschide usa si ma impinge afara.

–Acolo sa stai! Poate asa scapam de o povara!

–Dar nu am vrut!

–Taci! Sa speram ca fulgerul o sa te tinteasca si ca acum ne vedem pentru ultima data!

End flashback.

Fara sa imi dau seama, respiratia mea se accelereaza, gatul imi arde si ochii ma inteapa. Ca la fiecare furtuna, atacul de panica e nelipsit.

Incerc sa ma calmez, tinand gura inchisa, dar panica e din ce in ce mai mare. Lipsa de aer ma face sa ametesc, iar in scurt timp vad negru.

Louis pov: