Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată

Capitolul 13

       Teresha

  Nu pot să adorm la loc așa că mă foiesc prin pat . Când soarele răsare mă ridic din pat și cobor in bucătărie .  Mă apuc să fac o cafea . Toată noaptea nu am putut să îmi scot din minte chipul trădat și vocea îndurerată a lui Alex. Știu că totul a fost doar în mintea mea , dar dacă ar fi fost real ? Știu că niciodată nu va fi real . Dar oare in subconștientul meu mă simt atât de vinovată . Mă simt de parcă l-aș înșela? Sorb o gură de cafea și privesc pe geam . Il văd pe Alex cu Izzy in brațe . O învârte iar ea chicotește. Amândoi râd și sunt atât de fericiți. Tată și fică. Tată...ceva ce eu nu am avut niciodată . Și nu poți plânge pentru ceva ce nu ai avut .  Nu ai știut cum e sa ai acel lucru. Dar Izzy l-a avut și l-a pierdut .  Zîmbetele lor imi apar iar și iar în fața ochilor . Iar râsetele lor imi răsuna în minte precum un cântec. Cântecul meu preferat.  Zâmbesc la aceste amintiri în timp ce pe obraz imi curge o lacrimă. Ceva nu era bine . Greșeam și aveam o decizie de luat .

     Jacob

     Mă trezesc și întind mână în pat dar nu o simt pe ea . Imi deschid ochii și văd că nu e aici . Mă ridic din pat și imi trag pe mine un tricou  din cele câteva lucruri pe care mi le-am adus la ea . Imi trec mâna prin păr de catvea ori și apoi cobor la parter . O găsesc în bucătărie privind pe geam și cu o cană de cafea in mână. Pare atât de cuprinsă de gânduri că nici măcar nu mă observă până când nu imi pun mâinile în jurul ei . Mă aplec și o sărut pe obraz .
-Hei!
-Hei!
-De ce te-ai trezit atât de devreme ?
  O intreb .
-Nu am putut să mai dorm .
  O întorc spre mine și o sărut dar ea nu imi raspunde . Mă desprind de buzele ei și o privesc . Pare abătută. Ceva nu e in regulă.
-Tess? Ce s-a întâmplat ?
-Nimic!
  Imi zice ea repede și imi afișează un zâmbet pe care nu prea il cred însă am ceva ce vreau să o întreb de ceva timp așa că las asta deoparte :
-Cafea?
Mă întreba. Dau din cap iar ea se duce să îmi toarne intr-o ceașcă. Pune cana pe masă și ne așezăm față în față.  Imi intind mână după a ei.  Ii mângâi degetele și spun:
-Deci, e ceva la care m-am tot gândit. Știi că în ultima perioadă tu ai rămas la Fermă iar eu am rămas aici . Și m-am gândit că nu are rost să mai facem asta .
-Cum adică?
  Mă întreba ea confuză. Zâmbesc.
-Adică, mă gândeam că poate ...ma gândeam să ne mutăm împreună.
  Nu zice nimic așa că eu continui .
-Am putea să ne mutăm la mine .  Oricum lucrezi acolo in majoritatea timpului . Nu o să mai ai nevoie să lucrezi și la bar . O să ai bani destui . Poți vinde casa asta...
-Wow, wow, wow! Stai puțin!
Zice ea. O privesc în ochi .
-Nimeni nu se mută.
-De ce ?
-O pentru că am o casă.
-O poți vinde !
-Nu. Am nevoie de ea .
-Nu o să mai ai dacă o să te muți cu mine.
-Ba da. E casa mea . Vreau să am un loc doar al meu , nu e nimic sigur .
   Ii inteleg frica . O strâng de mână și îi zâmbesc cald :
-Tessa, nu trebuie să îți fie teamă, eu nu o să te părăsesc niciodată. Vreau să fim împreună pentru totdeauna. Acum suntem încă la început, dar intr-o zi , în viitor poate o să ne căsătorim.
-Nu ai de unde să știi. 
-Nu ai incredere in sentimentele mele pentru tine ?
  O intreb eu rănit . Ea oftează:
- Nu e că nu am incredere in tine ..
-Dar?
-Dar , eu sunt o femeie cu un copil după mine . Și există atâtea femei frumoase care ar fi gata să te iubescă.
-Dar eu nu le vreau pe ele ! Te vreau pe tine! Și încă nu au înțeles că eu o ador pe Izzy? Nu ți -am demonstrat asta până acum ?
-Sigur că da...doar că nu cred că e o idee bună să mă mut. Și nici să vând casa.
  Se ridică de la masă si își duce cana în chiuvetă.  Mă ridic și eu și merg după ea .
-De ce ? Ai putea să obții bani pe ea și nu ai mai avea datorii.  Nu ar mai trebuii să plătești nici rate lunare pentru întreținere.  M-aș ocupa eu de toate. Știi că lui Izzy i-ar plăcea să stea la Fermă.
-Nu e deasta .
Zice ea încet . Eu nu mă las și o întreb iar :
-Atunci de ce ?
-Pur și simplu  !
  Iar răspunsul asta ca ps al unui copil care nu vrea să răspundă. O prin de mână:
-Haide, Tessa, asta nu e un răspuns. Spune -mi un motiv .
-Pur și simplu nu pot.
-De ce ?
Atunci izbucnește:
-Penntru că asta e casă mea și am cumpărat -o împreună cu Alex , de aceea , bine ?
  Își retrage mână din a mea și aș minții să spun că nu mă doare ceea ce a spus ea . Deoarce cuvintele dor.  Mă fac să fiu o persoană demnă de dispreț deoarece sunt gelos pe el . Pe un om care a murit . Sunt gelos din cauza legăturii pe care o are el cu ea . Din cauza iubirii pe care o simte ea față de el și din cauza faptului că îl alege înaintea mea .
-Tessa...
Zic eu și imi intid iar mâna după a ei însă ea și -o trage inainte să ajung la ea . Oftează:
-Uite , cred că ne mișcăm prea repede .
-Ce, ce vrei să spui?
-Vreau să spun că ar trebuii să luăm mai încet . Poate chiar să luăm o pauză pentru o vreme .
Adaugă încet . 
-Ce? Nu!
Zic și mă încrunt . Fac doi pași și ajung in fața ei ca să o pot privii in ochi . Văd că are lacrimi .
-Tess.  Nu stiu ce s-a întâmplat, dar orice ar fi trebuie doar să îmi spui și o să rezolvăm, bine ? Nu avem nevoie să ne despărțim.
- Nu s-a întâmplat nimic . Doar cred că  avem nevoie de o pauză. Ne-am mișcat prea repede . Eu...am nevoie de ceva timp ca să procesez toate astea . Ca să  îmi dau seama dacă asta e ceea ce imi doresc. 
-Nu.  Tess . Te rog nu face asta  .
- imi pare rau, Jake dar am nevoie de puțin timp singură. 
  Se întoarce și pleacă la etaj lăsându -mă singur în bucătărie .