Last Dance {In Curs De Editare}

16. #Kiss me#

#EDITAT#

Intru inapoi in casa si toata lumea mananca sau chiar a terminat tortul. MoYeon imi aduce o farfurie si ma priveste compatimitor.

MY: O sa vina momentul in care totul o sa se clarifice. *spune si se intoarce langa Jin*

Ce vrea sa spuna prin asta? O sa mi se clarifice mie sentimentele, lui Jimin sau toata relatia asta dubioasa dintre noi? Mai devreme paream cei mai buni prieteni si dupa parea ca un baiat beat ale carui sentimente sunt scoase la iveala de bautura. Bingo! Asta trebuie sa fie! Bautura. A baut prea mult si si a schimbat atitudinea. Dar daca totusi asta ar fi adevarul? Ca el chiar voia sa ma sarute?! Ah molla!

Ma asez pe jos langa un perete si incep sa meditez. Nici nu simt gustul tortului. Tot ce am in cap este momentul cand m-a inghesuit in perete si aproape m a sarutat. Atat de aproape sa simt acele buze peste ale mele. Ravnesc.

Jh: Yaaaa! Vremea pentru cadouri! *strigatul de lupta al acestui baiat ma scoate din starea mea de visare.*

Dupa toata faza de mai devreme se presupune sa-i dau un cadou si sa zambesc prieteneste? Cum pot face asta?

Ma scuz si ies din casa si ma duc la motor sa iau mica punguta de cadou pe care, intr-un fel sau altul, va trebui sa i-o dau.

Aud pasi venind din urma.

Jk: Ce s-a intamplat acolo afara? Iar va purtati ciudat. *ma intreaba acesta, eu continuand sa deschid cutia motorului*

Eu: Nimic semnificativ... M-a luat la intrebari, m-a lipit de perete si aproape m-a sarutat. *spun degajata, fara niciun aer de sarcasm. Il vad punandu-si mana la gura si eu inchid cutia*

Jk: Si tu tot nu crezi ca te place? *ma intreaba de undeva din spate*

Eu: Cine m-ar place pe mine? Eu sunt intr-o relatie pentru activitati interumane si pentru imagine...*spun cu un zambet acru...toate relatiile mi se ruleaza prin cap si brusc mi se par toate gresite. De la inceput am crezut asa, dar am ales o alta eu, o eu care nu poate fi iubita de nimeni*

Jungkook nu mai zice nimic si intram amandoi in casa. Las cadoul pe masuta de cafea si ma duc in garaj, in sala de dans. Trebuie sa ma descarc intr-un fel sau altul.

Imi permit sa umblu pe tableta de la statie si bag una dintre melodiile mele preferate care descrie perfect ceea ce simt eu: Wrecking Ball de la Miley Cyrus. Imi asez telefonul in dreptul oglinzii, pentru ca niciodata nu stii cand scoti o coregrafie dintr-o joaca.

Trebuie sa ma dezlantui, sa exprim ceea ce simt cu intreg corpul meu. Nu pot sa explic asta. Toate aceste trairi imi pun capac. Nu pot ajunge cu mintea pana acolo. Nu le pot vizualiza. Sunt undeva in spatele creierului meu unde ceea ce cred eu nu ajunge. Nu pot fi constienta de ele. Dar se reflecta in ceea ce cumva simt, ceea ce fac si zic. Dansul cumva deschide usa acelei camarute unde se ascund toate aceste noutati. Am nevoie de dans pentru a-mi exprima sentimentele.

"Don't you ever say I just walked away
I will always want you
I can't live a lie, running for my life
I will always want you

I came in like a wrecking ball
I never hit so hard in love
All I wanted was to break your walls
All you ever did was break me
Yeah, you wreck me"

Versurile exprima fara sa-mi dau seama prea bine situatia, corpul meu aluneca pe notele muzicale si aproape se taraste pe podea. Tot ce pot repera inlauntrul meu sunt tristetea, dezamagirea si poate, iubirea? Nu pot sa cred ca un baiat a ajuns sa ma faca sa simt asa ceva.

Tot ce mai simt la finalul melodiei sunt lacrimile ce s-au scurs inevitabil, bataile inimii sunt incontrolate si totodata, o caldura neinteleasa ma invaluie.