Capitolul 1: Ivy ✔️

297 33 12
                                    


Oftă. ,,De ce toată lumea mă urăște?'' se gândi ea.
Nu îndrăznea să își privească mama în ochi.

- Conform înregistrărilor de pe camerele de luat vederi, ești vinovată. Recunoaște! De ce ai furat? Spuse polițistul, privind-o pe fată de sus.
Fata își strânse pumnii. Își ridică privirea. Ceilalti doi din cameră așteptau răspunsul ei, tăcuți
- Da, recunosc! Dar este doar o bluză. Polițistul pufnii printre buze.
- Da, este doar o bluză! Acum domnisoară spuneți-mi de ce ați furat-o? Se uita încruntat la ea

- Așa te-am crescut eu? Fuseseră primele cuvinte pe care le-a spus mama ei de când au intrat în cameră

Fata a vrut să zica ceva, dar o bubuitură puternică a ,, întrerupt-o". Aceasta s-a ridicat de pe scaun. A deschis usa, ieșind din încăpere, în mare grabă. Alerga pe holurile secției de poliție. A coborât scările, sărind peste ultimele. În fata ei văzu ușa de la intrare, zâmbi în colțul gurii. Se împinse în ea, deschizând-o. Rezultatul îl obținu, era afară. Dar nu era bine ce se întâmplase. Ditamai blocul ardea. Flăcările făceau lumină în întunericul nopții . Oamenii alergau pe stradă. Cioburi sclipitoare erau pe asfalt....
O altă bubuitură se făcu auzită. Fata își acoperise  urechile cu mâinile, din instinct, și scoase un scurt țipăt. Flăcările se intensificaseră. NU putea să stea acolo, să privească cu mâinile în sân. Trebuia să facă ceva! Îsi dădu cu limba peste buza de jos. Se încruntă.
Începu să se deplaseze spre clădire. Era conștienta de pericol. Nu știa ce făcea, simțea nevoia sa se apropie. Se oprii la câtiva metri distanta de ea. Sirenele masinilor de pompieri se auzeau în departare.
Printre flăcările aurii văzu o silueta cu 2 coarne. Fata își mări ochii de uimire. ,, Spune-mi te rog că este doar imaginația mea!" se gândi ea

- Ivy!!! Treci în mașină, acum. Vocea mamei ei a făcut-o să tresară. Se întoarse pe călcâie. Urcă în mașina gri. Uitându-se pentru ultima oara la clădire. Mă rog, fosta clădire.

- Noi două, vom purta o discuție când ajungem acasă! Vezi ce influentă negativă au prietenele tale asupra ta! Ce va  urma acum?

Ivy privea pe geamul mașinii cum treceau în viteză pe lângă copaci. Auzise ce a spus mama ei, ar fi prefera să nu mai zică nimic...

- Prietenele mele nu au nici o legătură cu asta! Bine? Oricum..... Am văzut ceva printre flăcările alea....ceva paranormal, ziceam visătoare

Mama ei opri mașina. Ajunseseră în fața casei lor.
- Paranormal? Pf, mă întreb ce ar spune Tatăl tău daca te ar fi auzit?!
- Nu mai aduce vorba despre el. Mereu când mama ei aducea vorba despre tatăl ei, pe ea o întrista. Asta pentru că nu mai stie nimic despre el. Părintii ei au divortat in urmă cu un an. Ivy nu a trecut peste, și nici nu o va face, nu poate. Tine mult la tatăl ei,  chiar dacă probabil el acum are o alta familie. :(

Amândouă au intrat în casa. Ivy s-a dus în camera ei. Închizând ușa în urma ei. Oftă.

- Ce mai zi! Șoptii ea. Degeaba încerc să fac pe tipa dură, cool și neînfricată, eu nu sunt așa. Nu am fost niciodată. Mhhh e 01:00 cred că ar fi cazul să mă culc. Mâine am școală -_- ...OK, și acum vorbesc singură. Minutat....

543 cuvinte
13.05.2017
30.12.2018

Ivy și Demonul Where stories live. Discover now