Capitolul 5: Pădurea

156 16 34
                                    

,, ...te voi lasa in pace''

Ivy isi sprijini capul de geam. Se uita in padure. ,, Poate nu ar fi trebuit sa vorbesc asa cu el'' se gandi ea. Trecuse o ora de la plecarea lui, putea fi oriunde.

Ivy a deschis geamul usor sa nu faca zgomot, sa nu o trezeasca pe mama ei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Ivy a deschis geamul usor sa nu faca zgomot, sa nu o trezeasca pe mama ei.

Chiar daca ea sta la casa, camera ei e la etaj. Se urca pe pervazul geamului repede, dar agitata. Cu o mana se tinea de marginea acestuia. Genunchii ii tremurau, nu avea de ales. Si-a propus sa se duca dupa Leviathan. Insira odata si se lasa sa cada in gol.
Cand a facut contact cu pamantul impactul a facut-o sa cada in genunchi. S-a rostogolit de 2 ori. . Incerca sa se linisteasca. Inspiră adânc. Statea pe iarba verde care ii intepa usor pielea. Privea cerul; stele. Mii de stele care sclipeau. Ivy zambi, cand era mica ii placea sa le numere, doar ca mereu se incurca.
Se ridica in picioare, cu greu din cauza sariturii. Privi catre casa, apoi catre padure. Incepu sa alerge. Trecea printre copaci. Incerca sa se fereasca de crengi care pareau infricosatoare cand despicau întunericul. Se mai ajuta de maini ca sa le indeparte din fața ei. Este asa de infricosator sa te plimbi noaptea prin padure. ,,Am o padure langa casa si niciodata nu am vizitat-o'' s-a gandit ea.

Deodata se oprii. Din cauza efortului depus pentru sprintul de viteza, respira greu. O creanga trosnii in linistea care era acolo. Ivy incepu sa se uite in toate partile, nu trebuia sa faca nici un zgomot. ,, Spune-mi te rog ca este o veverita care nu are ce sa faca si s-a gandit sa se plimbe ca mine''

- Mai, mai , mai! Ma intreb ce face o fata ca tine, in padure noapte. A spus o voce straina, care a speriat-o pe Ivy. Nu stia ce sa faca. Sa fuga nu putea, sa tipe nu, sa se ia la bataie cu el nu. Sa stii ca arati asa de bine in lumina lunii.

Ivy a dat sa fuga, dar piciorul ei s-a impotmolit in namol. A alunecat, cazad pe pamant. ,, Perfect sunt plica de namol'' se gandi ea. A dat sa se ridice dar ceva brusc se puse deasupra ei impiedicandui actiunea. Tipul o apuca de umar si o intoarse cu fata la el.

- Da' unde ne grabim asa?
Ivy incepu sa se zbata sub el. Rezultatul, niciunul, doar l-a evervat putin. El zambii. Ea se incruntă.

- Stiai ca grupa sanguina 0 are gust dulce; mmm ai AB4! Sa stii ca nu ma deranjeaza.

- C-ce ai de gand? El doar rase. Isi fixa privirea pe gatul ei. Ranjii, deodata caninii lui devenisera ascutiti ca la un vampir. Dintii lui au intrat in pielea gatului ei. Ivy tipa, si plangea. Sangera rau. Nu mai avea forta.
Brusc...tipul a fost impins de pe ea. Cineva a ajutat-o sa scape de creatura, dar poate nu in totalitate. Ivy isi tinea mana pe rana, incercand sa oprasca sangerarea.
Cel care a ajutat-o ii dadea pumni agresorului. Rolurile se schimbasera, asa zisul vampir, il lovea fara mila pe celalat. ,, Trebuie sa fac ceva'' . Langa mana ei gasii o piatra. Lua piatra in mana, care avea colțurile cam ascutite cat sa-ti provoace o rana urata. Il privii pe agresor care avea sange la gura. Sangele ei. Aruca piatra fix in capul lui. ,,VICTORIE''. Un moment de neatentie conteaza. Salvatorul ei se ridica in picioare. Il lovi pe vampir cu capul de un copac. Lumina alba a lunii pica pe fata lui. Ivy isi dadu seama cine a salvat-o. Leviathan. Acesta isi lua forma de demon. Cu unghile lungi ii sfasia pielea. Ii lua fata in maini si ii trosnii gatul. Demonul privea tupul distrus de el plin de lichid rosu. Leviathan se intorcese catre Ivy. O ridica de jos cu ajutorul bratelor lui. O tinea in brate. Isi scoase aripile cu pene negre, incepand sa zboare cu ea. Ivy vedea in ceata. Ei treceau deasupra pomilor. Leviathan se apropie de pamant. In fata lor era o casa. De sus nu putea fi observata din cauza brazilor. Ei au intrat in casa. Leviathan o puse pe canapea.

- Sa ai mereu incredere in mine! Isi pune mana lui gri de demon peste rana ei. Ivy nu mai simtea durerea cauzata de vampirul ala nenorocit. Era bine. Rana se inchisese. Acum ea era doar ametita. Vroia sa discute cu el.

- Leviathan? Pot sa te intreb ceva?! Soptii ea

- Se pare ca stii cum mă chema! Chicotii el. Maine, ma intrebi ce vrei tu. Acum esti foarte obosita....

* Hey! Va mulțumesc pentru voturi si vizualizari ^_^!
Nu stiu sigur cand voi posta next-ul pentru că sunt in perioada tezelor-_-
Mda. Cfs n-ai cfs. Pe data viitoare bezelelor. ♡♡♡ '*

Ivy și Demonul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum