Ivy și Demonul

Capitolul 4: Nu te cred

Ivy facu ochii mari si se indeparta de el.

- Asta nu este adevarat, bine?! Nu voi asculta de un strain! Ce tot spui? A spus Ivy, gesticuland cu mainile si plimbandu-se prin incapere.

- Incearca sa te calmezi!........ Esti o fiinta paranormala, o vrajitoare.... Dar nu ca alea... cu palari si baghete. Esti vrajitoare doar ca cu un upgrade. Mai super...

- Gata te rog, te rog sa taci. Eu...eu nu asa ceva. Nu te cunosc. Acum cateva minute m-ai strans de gat, si te astepti sa te cred?

- Esti speriata....Te voi duce acasa!

- Ma descurc si singura! A spus acesta, apoi a fugit. A gasit usa, a iesit pe aceasta, contind sa alerge pana acasa.
Leviathan se uita in gol. Nu stia ce sa faca. O cunoaste pe Ivy. Poate nu ar fi trebuit sa ii spuna asa de direct. El este un demon trimis pe pamant sa o apere pe fata cu ochii verzi ca smaraldul. A asteptat sa vina ziua in care sa-i spuna tot. Sa se imprieteneasca cu ea. Sa ii vorbeasca nu doar sa o priveasca din umbra. A ajutat-o cand ea a avut nevoie. Dar Ivy nu stia de el. Pana acum cateva zile. Leviathan si-a luat forma de demon si a plecat din acel loc.

Ivy tocmai ce a intrat in camera ei. Inchizand usa in urama ei. Se lasa cu spatele usor pe aceasta pana pe podea. Isi stranse genunchii la piept. Nu mai putea sa-si tina lacrimile. Asa ca le-a dat frau liber. Nu intelegea nimic. Cine se crede el? Si-a scos din buzunarul blugilor telefonul si castile. A conectat castile la telefon. A dat pe playlist-ul cu piesele ei preferate. A dat click pe una. O piesa rock de la trupa ei favoriata. Mai exact ,, It Never Ends" de la BMTH. Nu o mai interesa ce se intampla in jurul ei. Nici chef de ascultat muzica nu avea. S-a ridicat de pe jos. A pus telefonul pe pat.
A vazut trandafirul negru pe biroul ei. Dar vaza sparta si celalat trandafir nu mai erau. O alta chestie ciudata din nou.

- Ivy? Esti acasa, draga? Se auzi o voce pe care Ivy ar recunoaste-o din prima

- Sunt in dormitor, mama!

- Bine scumpo

Ivy trage sertarul biroului. Scoate de acolo o bricheta. Ia trandafirul in manutele ei. Ofteaza. Aprinde focul brichetei si apropie flacara de o petala neagra. Cand au facut contact. Petala a luat foc. Focul s-a extins si pe celelalte petale.
S-a auzit o mica bubuitura. Care ia atras atenția. Geamul s-a deschis. Ivy s-a iutat la trandafir. Era stins. Un fum fin se ridica din petalele florii.

-Chiar asa sa dai foc la cadoul pe care ti l-am dat?! a spus el aplaudand sarcastic

- Pleaca! a soptit ea

- Ivy uite, tu nu ai inteles-

- Nu! Tu nu ai inteles! Nu te cred! Vreau sa pleci in momentul asta. Sa nu te mai intorci. Sa pleci departe, departe, de mine. Vreau sa ma lasi in pace...
Cand Leviatan a auzit ultima fraza si a lasat capul in jos. Apoi si l-a ridicat si ia zambit fetei din fata lui.

- Vrei sa plec? Atunci voi pleca, te voi lasa in pace...S-a indreptat spre geam. Să ai o noapte frumoasa, Ivy. I-a zambit si s-a aruncat pe geam. Ivy a facut ochii mari. Cu viteza s-a indreptat spre geam. El era bine. Se indeparta de casa ei. Ca apoi sa devina nevazut in întunericul nopții.