Volumul I: Până la sfârșit
Volumul II: Încearcă să supraviețuiești
Trecutul? O greșeală. Prezentul? O luptă continuă cu propria persoană. Viitorul? O incertitudine.
Studentă în anul trei la psihologie, Harlow nu a crezut că viața ei poate lua o înto...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Excursia din trei august 2017
Indiferent cine s-a ocupat de orarul din acest semestru, e clar că nu l-a gândit bine. Cursurile de la ora douăzeci nu sunt frecventate nici măcar de profesor, care ne-a cerut să venim să-l recuperăm la altă serie. Totuși, datorită faptului că angajații facultății nu au idee de această „mică înțelegere", ușile sunt deschise.
Oportunitatea mea.
Înaintez pe holul etajului doi spre sediul Asociației Studenților, asigurându-mă că nu e nimeni prin preajmă. Cum nu fac parte din Asociație, nu am ce căuta acolo. Îmi amintesc că Faith își uitase odată geaca în sediu, iar când am întrebat-o dacă trebuie să așteptăm pe cineva să ne descuie, mi-a spus că nimeni nu încuie vreodată ușa. Nu e nimic valoros aici și nimeni nu vrea să fure hârțoage, dosare și alte obiecte total nefolositoare.
Spre ușurarea mea, a avut dreptate. Ușa e descuiată.
Mă strecor înăuntru, având grijă s-o închid în urma mea.
Și acum ce?
Vreau să aflu de ce Kade e atât de interesat de Lucas, pentru că, evident, nu are de gând să-mi spună. Nu-mi surâde ideea de a-l lucra pe la spate pe fostul iubit al celei mai bune prietene, tocmai de aceea trebuie să știu dacă merită să continui cu această șaradă sau e cazul să-l demasc pe Kade. I-am promis că îl voi ajuta și, în timp, el îmi va dovedi că nu e vinovat de crimă, dar nu sunt cea mai răbdătoare persoană.
Înaintez spre biroul acoperit de teancuri cu baloane și pamblici colorate – probabil decorațiunile pentru următorul eveniment –. Mutându-le subtil, ajung la concluzia că nimic din ce este aici nu mă va ajuta. Decid să iau la rând dosarele de pe rafturile micii încăperi.
Evenimente, planuri, aprobări, colaborări, dar nimic despre Lucas. Poate doar semnătura lui ciudată pe diferite documente. Mă așez pe scaunul din fața computerul și îl pornesc, rugându-mă să nu aibă parolă. Dar nu am noroc. Este parolat.
— La naiba! mă las pe spătar, trecându-mi mâinile prin păr. Cum se presupune că voi găsi ceva când nici măcar nu știu ce caut?
Haide, trebuie să fie ceva ce îți scapă, Harlow! Trebuie să fie ceva bizar despre Lucas aici.
Mă ridic de pe scaun și încep să cotrobăi prin sertarele biroului, încercând totuși să nu fac o harababură de proporții. În afară de câteva poze cu membrii Asociației și alte câteva hârtii nefolositoare, nu găsesc nimic.
