Volumul I: Până la sfârșit
Volumul II: Încearcă să supraviețuiești
Trecutul? O greșeală. Prezentul? O luptă continuă cu propria persoană. Viitorul? O incertitudine.
Studentă în anul trei la psihologie, Harlow nu a crezut că viața ei poate lua o înto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un simplu mesaj
Dacă în noaptea în care l-am cunoscut pe Kade mi-ar fi spus cineva că aveam să merg însoțită de el într-o astfel de excursie, i-aș fi răspuns cu încredere că m-a obligat s-o fac. Dar nu. Eu am acceptat de bună voie, oarecum. Am fost de acord să-l ajut în schimbul unor răspunsuri, dar, aparent, acestea întârzie să apară. Îmi calc peste orice principiu pentru a-l ajuta, uitând parcă că mă joc cu focul alături de un criminal.
Poate asta este problema mea, uit că e un criminal, pentru că orice criminal, dacă este chestionat, va răspunde că nu el a făcut-o. Însă eu am văzut, și totuși înclin să cred că îmi spune adevărul și mă las ghidată de vorbele sale. Kade știe să mă manipuleze, iar asta mă sperie, pentru că nu vreau să decad într-atât încât să nu mai fiu în stare să-mi privesc reflexia în oglindă.
— Să recapitulăm, bâigui, în timp ce Kade scoate bagajele din portbagaj. Nu vei face nimic care să atragă atenția asupra ta, sub nicio formă nu te apuci să-i sperii, intimidezi sau mai știu eu ce pe vreo unul dintre colegii mei, și--
Kade, ținând rucsacul său pe umăr și bagajul meu într-o mână, se poziționează în fața mea și îmi cuprinde bărbia între degete, reprimându-mi orice vorbe aveam în minte până să-i întâlnesc privirea de gheață. Prostesc? Cu siguranță. Dar stomacul mi se strânge când privirea îmi poposește asupra buzelor sale perfect curbate. Probabil mintea mea începe s-o ia razna prematur, căci nu mă mai pot gândi decât la senzația pe care mi-ar putea-o crea printr-un sărut. Distanța centimetrică ce ne desparte nu face decât să-mi amplifice dorința, deși este singura barieră dintre noi în acest moment.
— Harlow, Kade! Lucas, ce stătea pe un buștean alături de câțiva dintre amicii săi, sare în picioare, începând să se apropie de noi.
Bineînțeles. De aceea Kade a inițiat acest gest, l-a văzut pe Lucas.
Eliberându-mi bărbia, Kade îmi cuprinde palma într-a sa și își afișează cel mai fals zâmbet pe care l-am văzut vreodată la el.
— Ați ajuns mai târziu decât noi, de aceea am susținut că era o idee bună să venim toți cu autocarul, ne spune Lucas, dând mâna cu Kade când ajunge în fața noastră. Noi ne-am instalat deja în camere, dar v-am păstrat și vouă una. E a treia ușă pe stânga de cum ajungeți pe coridorul etajului unu.
— Una? Vrei să zici, o singură cameră? Pentru mine și Kade?
Simt cum Kade îmi strânge mâna într-a sa cu mai multă forță, ceea ce mă determină să icnesc înainte ca Lucas să apuce să zică orice.
— Vreau să zic, continui imediat, mulțumim, apreciem că te-ai gândit și la noi.
— Sunt organizatorul, Harlow, dacă nu eu s-o fac, atunci cine? se amuză, făcându-mi cu ochiul. În orice caz, vă las să vă cazați acum, iar peste o oră vă aștept la focul de tabără pe care-l vom face în spatele cabanei. Avem pregătite mai multe activități, așa că voi nu trebuie să veniți decât cu energie și chef de distracție!
