Până la sfârșit

Capitolul 11

Într-o zi

        Ceasul arată cu puțin peste ora șase când ciocăniturile persistente în ușă mă surprind cu periuța de dinți în gură. Probabil ar fi trebuit să fiu gata deja, dar nu am apucat să dorm decât două ore azi-noapte. Am trei motive bune pentru asta: Kade, Faith, Lucas.

        Sunt sătulă să mă încarc cu problemele lor și să-mi consum energia. Deși, în cazul lui Faith, e normal s-o fac – e prietena mea cea mai bună. Mi-aș dori să fiu într-atât de egoistă încât să nu-mi pese de problemele lor. Să mă pot concentra doar pe mine și sănătatea mea mintală, căci simt că mă duc tot mai mult la fund pe măsură ce mă adâncesc în misterul din jurul lui Kade.

        — Imediat! bolborosesc cu periuța de dinți în gură, grăbindu-mă să ies din baie pentru a-i deschide ușa lui Kade.

        Doar că nu e el.

        Lucas, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru și cu un rucsac de călătorie pe umăr, își afișează un zâmbet pe buze. Clipesc de câteva ori, încercând să-i explic prezența în minte. În condiții normale, aș spune că e aici pentru Faith, dar ea nu e la cămin, iar el știe asta. Însă ce ar putea vrea de la mine?

        Să fi aflat că am fost în sediul Asociației? Dar cum? Camere de filmat nu există, iar descrierea pe care fetele i-ar fi putut-o da despre mine este vagă: fată șatenă cu ochi albaștri. Pe puțin patru sute de fete din facultate!

        — Bună dimineața, Harlow, mă salută, analizându-mă din cap până-n picioare. Deranjez?

        Da! Încă sunt în pijamale!

        — Mi-aș dori să fie bună, Lucas. Nu, nu deranjezi.

        — Prea devreme pentru tine?

        — Ceva de genul, îi zâmbesc fals. S-a întâmplat ceva? De ce ești aici?

        — Am venit să te anunț că plecăm. Am văzut că nu ești la autocar și m-am gândit că încă dormi.

        — Oh, e în regulă. Merg cu Kade.

        — Iubitul tău?

        Încuviințez.

        Iubit.

        Cum îl pot numi așa când eu nu știu nimic despre el? A numi pe cineva „iubit" presupune să-i cunoști trecutul, să-i știi calitățile, defectele și să fii în stare să-l recunoști dintr-o mie. Exceptând ultima parte, bărbatul etichetat drept „iubitul meu" îmi e un simplu străin.

        — Bine că ai menționat de el.

        Lucas face un pas în față, însă trag ușa în urma mea, lăsând camera cât mai puțin la vedere.