Capitolul 22

3.4K 273 12
                                    

Arhivele cabanei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Arhivele cabanei


        Ziua a trecut pe nesimțite, iar noi nu am apucat decât să explorăm cabana și să vizităm puțin împrejurările. În urmă cu câteva ore, Shade a venit cu ideea să căutăm registrul de anul trecut și poate o înregistrare video de la camerele de filmat din cabană, dar nu putem face asta cât timp femeia de la recepție nu se retrage. Programul ei se încheie abia la ora nouăsprezece, așa că am hotărât ca până atunci să vorbim cu alți angajați din împrejurimi pentru a pune cap la cap evenimentele din acele zile.

        Azi dimineață, când am adus vorba de grupul din asociație care a stat aici în august, reacția recepționerei a fost cel puțin dubioasă, de aceea ea nu s-a aflat printre persoanele de pe lista noastră încă. Avem nevoie să găsim ceva înainte de a o interogat, astfel riscăm să ridicăm suspiciuni. E amuzant, ea e singura persoană care și-a amintit de asociație, și Shade refuză să o chestionăm. Cel puțin până nu găsim ceva care s-o împiedice din a ne răspunde sec cu „nu știu".

        Dar cum este ora optsprezece iar noi am terminat de chestionat toți potențialii oameni care au lucrat în împrejurimi și anul trecut, fără vreun rezultat demn de luat în seamă, și încă mai avem o oră de pierdut, am decis să venim la o cafenea. Singura din apropiere. Din păcate, angajații de aici vin și pleacă, așa că în afară de patron, care nici măcar nu a vizitat cafeneaua în acele zile, toți angajații de aici sunt noi.

        — Harlow, Shade îmi atrage atenția, determinându-mă să-mi ridic privirea din ecranul telefonului. Chelnerul tocmai te-a întrebat ce vrei de băut.

        — Ceai, îi răspund rapid, mutându-mi din nou privirea asupra ecranului.

        Cum norocul nu e niciodată de partea mea, pe lângă eșecul zilei de azi, tocmai am primit câteva mesaje ce mi-au scăzut moralul până la pământ.

        — De care, domnișoară?

        — De care aveți, îi răspund scurt, scuturându-mi mâna prin aer.

        În mod normal, nu aș fi atât de distrasă când sunt cu Shade, dar Faith tocmai mi-a trimis notițele ei de ieri și nu înțeleg absolut nimic. De ce e atât de complicat? E doar psihologie, puțină teoria și asta e. Așa a trebui să fie, sau cel puțin așa am crezut eu că ar trebui să fie.

        — S-a întâmplat ceva? mă întreabă Shade, observându-mi probabil expresia de pe față.

        — Nu... da... nu știu, îi mărturisesc, abandonându-mi telefonul când îmi las capul pe masă și mi-l acopăr cu brațele. Nu știu, Shade. Anul ăsta termin facultatea, toată lumea știe ce are de gând să facă după absolvire, dar eu pur și simplu nu pot să mă gândesc la asta. Câteodată mă întreb dacă într-adevăr sunt făcută pentru facultatea asta...

Până la sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum