În Adâncul Pădurii

Capitolul 5

-Ce mai e acum? O să vrei sa plec și din bucătărie?

Se uita la mine satisfăcător. Am zis ceva greșit sau..

-Nu ți-am cerut să pleci din living.

-Oh ai dreptate.

Îi spun eu așezându-mă cu fundul blat și mușcând din măr.

-Voiai sa pleci tu prin simplul fapt că te deranjează prezența mea.

-Voiam sa..

-Scutește-mă, Andreas. Puteai pur și simplu să îmi spui că "ba proasto" sau cum dracu vrei tu sa mă faci "nu vreau să locuiești cu noi", macar atât puteai spune și plecam, nu trebuia sa te comporți așa.

-Hăh.

-Am spus ceva amuzant?

Se uita la mine pătrunzător și se aproprie eu dându-ma puțin mai în spate cu fundul.

-Ești prima tipă care a reușit să se ia in gura cu mine și care m-a făcut să tac în fața ei pentru o clipă.

Eu îmi arcuiesc o sprânceană după care îi ofer un mic zâmbet victorios și ducându-mi mana la piept.

-Oh, atunci domnule Andreas mă simt flatată.

Spun eu in cele din urmă fiind ironică. Își dă ochii peste cap și îmi ia mana de pe piept într-a lui.

-Vino

Numai spun nimic. Doar îmi trag mana din strânsoarea sa. Se uita la mine puțin uimit după care zâmbește și se aproprie repede de mine luându-mă in spate ca pe un sac de cartofi.

-Andreas lasă-mă jos!!

-Slabe șanse să o fac.

Mergem către etaj mergând direct in camera mea și punându-mă in pat.

-Pune-te la somn.

-Nu mă pun.

-O doamne, Selena! Mâine trebuie să mergem la o cursa iar tu trebuie sa fii odihnită.

-Ce cursa?

-Cu mașini. Îți explic mâine. Hai la somn. Sau vrei să îți spun și o poveste la fel ca cea a lu' "mami"?

Stand pe marginea patului îmi aplec capul în jos. Mama mereu îmi citea povesti. De la incident am trăit fara ea. Nu i-am mai putut simții atingerea fina a buzelor ei pe fruntea mea, nici îmbrățișările ei, nici poveștile ei. O lacrimă mi s-a scurs pe obraz ducându-se tot mai jos până a atins podeaua.

-Da. (Spun ridicându-mi capul spre el și ștergându-mi lacrimile) Frumos nu? De-abia am putut sa îmi reamintesc de dulcile povești spuse de mama mea înainte să moară. Trecusem peste până acum. Mersi mult. Mi-ai futut seara.

Îi spun punându-mi capul pe perna moale și rece acum fiind uda de la lacrimile mele încă curgând.

-Imi.. îmi pare rău. Nu am vrut.

S-a gândit el în cele din urmă să spună. Simt o atingere pe umărul meu și un corp așezându-se pe pat. Mă cuprinde în brațe iar eu nevrând să îl văd tocmai acum, adorm.

Dimineața

Mă trezesc leneșă din pat și.. nimic. Andreas se pare că a plecat in camera lui. Mă uit la ceasul de pe noptiera alba și micuță făcută din lemn. 11:28. Bă dar am dormit mult. M-am mai culcat și devreme. Pe la 22 cred. Îmi iau din dulap niste blugi albaștrii rupți în genunchi, un maieu cu un decolteu in V alb și o jacheta neagră împreună cu tenesii mei albi. Îmi las hainele pe pat după care mă duc spre baie. După ce am terminat dușul rece pentru că doar așa mă puteam trezii total, m-am uscat repede și m-am îmbrăcat. Am mers in baie, in fața oglinzii cele mari aflate pe partea stângă a intrării, unde se aflau trusele mele de machiaj. Îmi dau cu puțin fond de ten nu că aș avea nevoie dar na, rimel, tuș și un ruj mat de culoarea pielii iar parul mi-l leg in coadă. Ies din baie și îmi iau telefonul. Îl deschid și observ că am un mesaj de la Karla