Diana Manole a fost mereu mai rebelă, dar niciodată n-a întrecut măsura. Este o fire vulcanică şi corectă. E serioasă în privinţa şcolii şi a considerat mereu ca dacă n-ai carte, n-ai parte. Însă apar modificări când în viaţa ei apare Alex.
...
Privesc cerul printre draperiile albe, am numărat secundele până la clipa aceasta. Acum câteva minute tocmai mi-au fost trimise toate dovezile cu afacerile ilegale ale lui Mircea. Știind că doar una dintre acestea îl pot duce la faliment mă face să zâmbesc. Într-un sfârșit monstrul este învins, chiar de cine nu se aștepta. Dar mi-am promis mie că le voi scăpa pe Diana și fiica mea din infernul lui, iar acum voi putea duce la îndeplinire promisiunea. Răsuflu ușurat privind cu atenție cum Diana se abține să nu plângă lângă fiica noastră. Îmi pare rău că nu mă pot arăta ei, să vadă că n-am murit și sunt încă aici s-o pot salva.
Am închiriat cea mai apropiata casă în care pot privi la grădina casei mele, chiar dacă i-am făcut asta, m-am asigurat să fie bine până când voi putea rezolva toate actele pentru divorț și custodia Laurei. Doar testul de paternitate ne mai trebuie pentru a obține custodia ei.
Sunt mai pregătit ca oricând pentru tot ce va urma, speranța că totul se va termina cu bine mă face să merg înainte. Ochii plini de lumină ai fetei mele mă fac să merg înainte și să trec și prin foc pentru a-mi atinge scopul.
Privesc actele ce trebuie semnate pentru divorțul Dianei de către Mircea și un zâmbet imens îmi apare pe chip. Îmi așez mai bine sacoul privind hotărât în oglindă. Voi obține semnătura aceea cu orice preț.
Mă uit pentru ultima oară pe fereastră şi observ cum Diana își şterge obrazul. A plâns... dar va fi pentru ultima oară. Ies pe ușă urmând să merg la mașină şi să plec spre biroul lui Mircea.
Îmi ia mai puțin de jumătate de oră să ajung şi imediat cobor din mașină intrând val-vârtej în firma lui. Trec pe lângă secretară după ce mi-a spus unde se află biroul lui Mircea şi ignor rugămințile să mă opresc. Dau buzna în birou şi observ că nimeni nu este acolo. Strâmb din nas şi mă așez pe scaunul lui de birou.
Aștept liniștit apariția nenorocitului, adunându-mi toată răbdarea, iar într-un final ușa se deschide. Mă privește surprins, credea că sunt mort, dar nu voi pleca de pe această lume fără să ştiu că Diana e liberă. Râde amar când vede că m-am așezat pe scaunul lui, apoi se așază pe unul dintre fotoliile din fața biroului.
— Pot să ştiu scopul vizitei? zice iritat.
— Nu voi sta mult aici, nu-ți face griji. Am nevoie doar de o semnătură, zic întinzând actele pentru divorț în fața lui. Când observă ce este începe să râdă colorat, enervându-mă.
— Ai curaj, băiete, dar nu se va întâmpla așa ceva. Poți pleca, spune mândru.
— Mă gândeam că vei spune asta - zic în timp ce-i întind dovezile afacerilor lui ilegale - dar acum ce mai spui? întreb apoi un zâmbet de milioane îmi apare pe față când îi observ reacția.
— Ții mai mult la firma ta şi reputația ta decât ții la Diana, Mircea. Recunoaște asta şi semnează. Am ajuns la capăt de drum, spun întinzându-i stiloul.
— Habar n-ai despre ce vorbești, Diana este soția mea! strigă şi îi pot observa frustrarea pe față.
— Dacă ai iubit-o vreodată, o vei lăsa să plece. Tu nu-i poți oferi fericire. Nu uita că a fost în stare să se sinucidă doar pentru a nu fi cu tine, acceptă odată că ea nu te va iubi pentru că mă iubește pe mine, zic privind fiecare expresie facială a lui. Nu-i convine, dar am dreptate. Este un adevăr incontestabil.
— Diana va rămâne soția mea, zice hotărât, iar eu oftez.
— Atunci vei suporta consecințele, toate dovezile acestea vor ajunge pe mâinile tuturor ziarelor și site-urilor de scandal. Succes cu toate acestea, Mircea Avram, zic ridicându-mă și apropiindu-mă de ușă când aud cum apucă nervos stiloul și semnează foaia urmând apoi să arunce stiloul pe birou.
— Vei plăti pentru asta, spune înainte să-mi dea foaia cu semnătura lui. Îl privesc batjocoritor, apoi ies pe ușă.
A fost nevoie de doi ani pentru a putea să închei acest coșmar pentru Diana. Doi ani în care a plâns, a suferit, iar eu sunt vinovatul. Eu am aruncat-o în focul acesta și tot eu am salvat-o. Merg radiind de fericire pe stradă, oamenii crezând că sunt nebun. Dar mă urc în mașină pregătit să obțin și semnătura pentru divorțul meu.
Ajung la firma tatălui Ancăi, urmând să întreb dacă Anca este în biroul ei. Ghinionul meu este că deocamdată se află într-o ședință cu toți acționarii, deci se află și tatăl ei și al meu, dar nu mai am răbdare. Astăzi e ziua când trebuie să termin cu aceste acte odată și pentru totdeauna. Intru în sala de ședință și pot observa uimirea tuturor, dar nu-mi mai pasă. Merg lângă ea și-i arunc foaia pe masă urmând să privesc cum o ridică și citește șocată conținutul paginii. Se întoarce șocată la mine, iar mâinile îi tremură ușor.
— Alex, tu vrei să divorțezi de mine? spune făcând pe rănita în fața tatălui ei.
— Da, semnează, o îndemn, iar ea apucă cu greu stiloul apoi se blochează în fața locului pentru semnat.
Tatăl meu și al ei mă săgetează cu privirea, dar nu mă mai interesează câtuși de puțin. Vreau să fiu cu femeia iubită, vreau să fiu alături de mama copilului meu și de data asta, nu mă va mai opri nimeni. Voi fi cu ea, vom fi fericiți, iar Laura va avea o copilărie fericită alături de noi.
— Ce înseamnă asta, Alex? mă întreabă tata, dar eu îi arunc o privire urâtă. El m-a obligat să fac asta, iar eu am acceptat ca ultimul prost.
— Fac ce trebuia făcut acum doi ani, o să mă căsătoresc cu Diana Manole, zic mândru privind cum toți își duc mâna la gură, iar tatăl ei cum strânge pixul în mână.
— Nu accept așa ceva! strigă tatăl Ancăi dând cu pumnul în masă făcându-mă să râd.
— Nici nu trebuie, stimate domn. Dar trebuie să fac ce trebuie, iar ce trebuie făcut este să fiu cu mama copilului meu, spun dezvăluind alt adevăr dureros.
— Ce copil, Alexandru? întreabă tatăl meu și al ei la unison.
— Copilul meu și al Dianei, spun, iar o liniște profundă se lasă.
Anca oftează zgomotos apoi semnează și ea foaia, îi sărut creștetul capului mulțumindu-i apoi apuc foaia și plec.
Depun actele la notar și fiindcă nu avem nimic de împărțit ne și divorțează, fără mare scandal. În sfârșit îmi pot repara greșeala din trecut, mulțumesc Domnului că am apucat și ziua aceasta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cam atât a fost şi acest capitol! Sper că v-a plăcut!
