Poveşti înlănţuite

@RoxCatC (I)

          „Păși în urma profesorului și se gândi pentru prima oară că i-ar fi plăcut, totuși, să absolve odată cu ceilalți."

          Hohote de râs străbătură încăperea până la ea, în spatele barului. Ridică privirea din aplicația de pe care citea și dădu cu ochii de grupul de tineri, veseli și binedispuși, îngrămădiți în jurul mesei de la geam. În mijlocul lor, un tip se strâmba gesticulând de parcă juca mima, iar ceilalți erau aproape pe sub masă de atâta râs.

         Își privi ceasul. Era deja ora închiderii. Așa pățea aproape de fiecare dată când lucra în tura de seară. Nu puteau închide la timp pentru că se găseau petrecăreți care nu se dădeau duși. Sam, colegul ei, apăru din spatele barului și îi spuse:

         — Kate, hai că închid eu, tu poți să pleci. O să mai dureze puțin cu ăștia, spuse el, arătând spre grupul vesel. Te-a mai lăsat capul? întrebă el, mângâind-o ușor pe creștet.

          Cu câteva ore înainte o pocnise o migrenă după ce, într-una din pauze, văzu pe facebook poze cu fostul ei iubit și noua lui cucerire. Deși trecuse aproape un an de când se despărțiseră și rareori se mai gândea la el, pozele alea pur și simplu au dat-o peste cap.

          Rememoră momentul când el îi ceruse să se mute pentru că avea nevoie de puțin spațiu, să respire. Cum nici ea nu era înnebunită după traiul la comun, aproape c-ar fi acceptat cu bucurie. O obosea excesiv, mai ales că începuse munca la bar, lucra în ture și ajungea sleită acasă. În următoarele zile află însă că nevoia lui de spaţiu era o blondă plăsticoasă, veselă și fără griji, iar descoperirea asta avu asupra ei efectul unui pumn în plex. Își aruncară ultimii patru ani pe fereastră, o mulţime de răutăţi în faţă, își strânse lucrurile în doi timpi şi trei mişcări şi dusă a fost.

          — Mulțumesc, Sam, îi spuse vlăjganului grijuliu. Data viitoare rămân eu să închid. El o privi cu duioșie, aprobă din cap și se îndreptă spre masa chefliilor.

         Ieși în aerul răcoros al nopții. Nu era frig, doar că durerea de cap aproape că îi dădea frisoane, dar încercă să profite de drumul spre casă pentru a-și limpezi gândurile.

         Locuia aproape de bar, la câteva străzi distanță, și fusese aproape fericită când găsi garsoniera închiriată de la ultimul nivel al unui bloc vechi, semi-dubios, cu vecini curioşi şi cam fără ocupaţie.

         Fusese un pic şocată când se mutase acolo, holul întunecat, scara murdară, mirosurile pestriţe de mâncare gătită, vieţile transparente ce răzbăteau prin pereţii subţiri ai imobilului ce părea un stup imens, într-o zumzăială continuă. Din fericire, noaptea când ajungea acasă, era o linişte căreia îi era recunoscătoare. Putea adormi ușor şi se trezea către prânz când stupul ajungea la punctul de fiebere. Dar atât își permitea şi locul chiar ajunsese să-i placă, mai ales că îl amenajase simplu și cochet.

          Ieși din strada principală și coti pe aleea din dreapta ca să scurteze drumul spre casă. Undeva în spate, dinspre stradă, se auziră nişte pocnituri ce-o făcură să tresară. Petarde atât de târziu? Nu prea-și amintea să le mai fi auzit în alte nopți. Pocniturile se repetară tot mai clare, însoţite de zgomotul unor paşi în fugă şi o cuprinse sentimentul că ceva rău urma să se întâmple. Străbătu în grabă distanța până la scara blocului, scormonind în geantă după legătura de chei, încă puţin şi ajungea la intrare.

          În timp ce încerca să potrivească cheia în broasca uşii grele, metalice, putu auzi cum acei pași alergând se apropiau tot mai mult. Îi tremurau mâinile și inima îi bătea atât de tare, că-i simțea bătăile amplificate până-n urechi. Scăpă legătura de chei, se repezi după ele, cu urechile ciulite şi inima cât un purice la auzul respiraţiei sacadate a celui ce se apropia în fugă. Bâjbâia înnebunită în întuneric și îi zvâcneau tâmplele de încordare, când auzi din spate:

          — Lasa-mă, te rog, să intru.

          Aproape că sări la auzul vocii şoptite, tremurate, şi abia atunci îl văzu pe cel ce-i alergase în spate. Era un puşti speriat, cu părul vâlvoi şi hainele în dezordine ce părea de-a dreptul înspăimântat, când spuse:

         — Mă urmăresc unii, lasă-mă să intru.

          Băiatul ridică rapid legătura de chei de pe jos, o dădu la o parte, deschise uşa blocului şi-i aruncă peste umăr, odată cu cheile:

          — Intră mai repede că vin ăia, spuse, şi o luă rapid în sus pe scară.

         Atunci se trezi din buimăceală, trânti uşa în urma ei şi-o luă la fugă pe scări. Ştia că dacă aştepta liftul în hol puteam să fie văzută de către urmăritorii băiatului. Era deja la primul etaj când auzi cum cei de afară trăgeau nervoşi de uşă. Câteva secunde să fi întârziat, nu i-ar fi fost prea bine. La etajul doi chemă liftul. Trebuia să ajungă în casă cât mai repede, indivizii ăia puteau intra în orice moment. La etajul nouă deschise uşa şi ieși pe palier. Rezemat de zidul din faţa liftului, băiatul răsufla din greu. Era palid şi cu mâna dreaptă îşi apăsa umărul stâng. O pată roşie se întindea pe cămaşa băiatului rănit.

          — Hei, ce-ai păţit, te-au bătut ăia de fugeau după tine?

         — Bătut, oh, nuuu, ar fi fost mult mai bine. M-au împuşcat.

          Fata scoase scoase mobilul din geantă și spuse:

         — Ok, linişteşte-te, chem ambulanţa.

         — Nuuu, spuse repede băiatul. Fără spital, vor anunţa poliţia şi asta nu se poate.

         — Zici că ai fost împușcat, nu? Pentru asta ai nevoie de un medic.

         — Ssst, făcu băiatul ridicând un deget. Au intrat, spuse după ce ascultă o clipă. Ajută-mă, te rog, sângerez şi nu mai pot fugi.

          — Cum să te ajut dacă nu vrei să mergi la doctor?

          — Nu înţelegi că deja sunt pe scări, vrei să ne găsească aici?

          Îl privi scurt evaluând situaţia. Dacă îl găseau, probabil că terminau ce începuseră. Dar nici ea n-ar fi scăpat teafără din asta.

          — Uite cum stă treaba, îi zise. Te ascund la mine până pleacă ăştia, le va lua ceva timp să caute nouă etaje. Dacă faci vreun gest aiurea, chem poliţia. Şi încă ceva. Am un câine.

         Sperând că nu face vreo mare greșeală, îl prinse de mână şi-l trase în apartament.