Totul a pornit de la un joc: cineva a scris un text, iar altcineva şi-a început povestea, plecând de la ultima propoziţie sau frază a celui de dinainte. Au urmat jocul și ceilalți.
Am creat astfel „Poveşti înlănţuite", formate din una, dou...
Stătea și privea poza lui în fiecare pauză de masă, la cafeneaua din colțul străzii. Erau momentele ei de liniște. Știa că nu putea fi deranjată deoarece colegii își făceau veacul pe la Mc Donalds. Se întreabă ce-i face, oare, pe oameni să se îndoape cu o sumedenie de porcării? În fine, nu era problema ei.
În ziua aceea, în oaza ei de relaxare a apărut el. Nu era singur, ci cu domnișoara din cauza căreia se întâmplaseră toate. Pentru o clipă a avut impresia că vor veni spre ea. Apoi, ca și când s-ar fi dezmeticit, el a schimbat direcția și au ocupat o masă în colțul opus.
După un timp, „ingenua" domnișoară, în drum spre locul unde se pudrează nasurile, i-a zâmbit sarcastic și i-a șoptit:
- După cum vezi, nu mai este al tău!
„Să mori tu, târfă mică!"
Nu avea sens să-i spună că l-a surprins de multe ori privind-o. Cu dor. Chiar așa, cu dor și cu regret.
Chiar astăzi când li s-au intersectat drumurile, a privit-o în ochi, a strâns-o de mâna și i-a șoptit pierdut:
- Cum aș fi putut prețui iubirea oferită dacă abia acum știu ce înseamnă lipsa ei?
Îndreptându-și privirea spre el, și-a dat seama că a rămas la fel de frumos, ca o ploaie de vară venită odată cu răsăritul după o noapte lungă, toridă, chinuitoare. Ca noaptea aceea în care a zăcut vreme îndelungată, cu mintea ferfeniță de gânduri făcute bucăți, lipite și apoi din nou sparte.
Nu putea realiza că omul acesta, pe care l-a simțit parte din ea, s-a putut comporta atât de josnic.
După excursia la Londra relația lor trecuse la un alt nivel. Trupurile și sufletele le vibrau la unison, împărtășindu-și visurile și făcându-și loc unul în universul celuilat. Și era bine, totul era bine.
Și-a dat seama că amintirile o răscoleau și a renunțat să mai meargă la serviciu. A transmis că nu se simte bine, o minciună nevinovată şi necesară în momentul de față.
A ieșit din cafenea aruncând o privire furiș, peste umăr. Mimoza încerca să se încolăcească de el, dar el, ei bine, era nepăsător. În schimb, o privea pe ea cu aceeaşi privire plină de dorință și regret totodată.
S-a oprit în primul bar, cu inima bătându-i nebunește. Habar nu avea ce să facă!
A băut două pahare de vin, ea care nu bea de obicei.
- Încă un pahar, te rog, i-a spus barmanului.
Încă unul, să nu-i mai vadă ochii. Of, ochii lui o sfredeleau până în adâncul sufletului, desfăcându-i, foaie cu foaie, toate temerile.
Și gura, gura aceea care nu tace o secundă când nu e ocupată cu gura ei...
Era clar, vinul nu o ajuta!
- Crezi că mai merită sau nu? a auzit o voce şi a observat în față paharul comandat. Am văzut destule la viața mea, așa încât îmi dau seama când cineva suferă din dragoste.
Şi-a ridicat ochii din paharul gol şi a încercat o replică usturătoare:
- Crezi că meseria asta te face înţelept? Și poate că nu e vorba de dragoste. Las-o baltă!
- Am citit undeva că apa tulbure se curăţă mai uşor dacă e lăsată în pace. La fel şi mintea. Lasă timpul să treacă, curăță-ți mintea de tot ce e urât, apoi vezi ce rămâne.
„Curăță-ți mintea, curăță-ți mintea!" i-a tot vuit prin cap.
Știa că-l iubește!
În sfârșit, ce dacă-l iubește? Și-a pierdut încrederea în el. A mințit-o și aproape a înșelat-o, fustangiul naibii!
Dar momentele frumoase? Și regretele lui? Era sincer, știa asta, simțea asta!
În final s-a hotărât. Nu degeaba s-a tot întrebat ce ar fi fost fericirea, dacă nu ar fi cunoscut durerea? Cum ar fi apreciat liniștea, dacă nu ar fi aflat ce înseamnă haosul?
Doamne, o fi vreun soi de masochism?
Dar, în final, îl va ierta pentru că îl iubea și știa că o iubea și el. Și mai știa că de acum vor fi femeia și bărbatul, primii și ultimii în universul creat de ei înșiși.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
