Capitolul 5

245 21 0
                                    

Am început să simt că trăiesc cu adevărat din momentul în care Lana s-a mutat în casa mea. Simțeam nevoia nesătulă să o am aproape, să o protejez, să fiu omul pe care se baza atunci când avea nevoie.

Unii ar spune că sunt nebun, că o cunosc de prea puțin timp ca să fac asta. Dar nimeni nu o cunoștea așa cum o cunoșteam eu. Era un om minunat: avea o fire blândă, fără urmă de răutate, calmă, afectuoasă, optimistă, iubea tot ce era frumos, își știa locul, vorbea despre lucruri atât de frumoase pe care și le amintea din vremea în care vedea.

Nu purta ranchiună băiatului care a cauzat accidentul, ci mi-a mărturisit că cel mai mult a rănit-o faptul că nu a căutat-o să îi spună că îi pare rău, iar asta m-a făcut să îmi dau seama că era o persoană puternică, plină de compasiune, rațională.

Dimineața se trezea și le dădea de mâncare lui Snow și Jabbo, spunea că este felul de a-i atrage. De fapt, cred, cei doi profitau de bunătatea ei și o manipulau prin atingerile gingașe pe care i le arătau și prin pupicurile pe care le dădeau din plin. Erau un trio perfect. Jabbo devenise foarte protector cu ea și o urma cu fidelitate peste tot. Aveam impresia că și atunci când o luam în brațe, cățelul ăsta mă privea cu oarecare invidie.

Începeam să mă simt un bărbat împlinit, ceea ce cu Katie sau cu altă femeie nu avusesem până acum. Lana mă făcea să mă simt un alt om, unul care nu are nevoie de cuvinte pentru a se face înțeles... Îmi intuia fiecare mișcare, fiecare cuvânt și atunci când aveam nevoie de spațiu, se retrăgea și aștepta liniștită, înțeleaptă. Îmi înțelegea nevoile și știa că nu sunt capricii așa că nici ea nu reacționa exagerat.

În casa mea se lăsase liniștea după mult timp în care țipetele tronaseră deasupra ca un stigmat.

Mă rog...liniște, mai puțin în dormitor...baie...bucătărie... terasă...Nu exista loc în care să nu fi făcut dragoste cu ea, cu pasiune, așa cum ne-am învățat unul pe celălalt...cu dezmierdări și mângâieri senzuale. Îi descopeream trupul dar și persoana lăuntrică.

Iubeam din nou, ăsta era adevărul.

Poate că este vanitate, dar ceea ce îmi oferea Lana atât sexual, cât și emoțional și intelectual era ceea ce aveam nevoie pentru a mă împlini.



Mai aveam de făcut un singur lucru însă: să mă împac cu fiul meu, Bradley.

S-a îndepărtat de mine și nu am mai vorbit de ani buni cu el. Poate doar trecător ne mai spunem câteva cuvinte la telefon sau prin sms-uri trimise de curtoazie. Este un bărbat în toată firea acum, poate că mă va accepta cu noua personalitate. Și îmi doresc să o cunoască pe Lana, cu care m-aș lăuda în fața întregii lumi.

Acum am curaj să fac acest plan pentru că am lângă mine o femeie care știu că mă înțelege, care știu că va fi alături de mine...

Așa că îmi fac curaj și îl sun...

-Alo, da...?

-Bună fiule...sunt eu...

-Hey, bună...S-a întâmplat ceva?

-Nu, voiam să te invit la cină... Eu și prietena mea am vrea să vii...

-Ăm, nu știu... Nu cred că e o idee bună. Am multă treabă.

-Aș vrea să o cunoști, este foarte important pentru mine...

-Ok... Cred că pot să mă rup câteva ore... Spune-mi când?

-Mâine seară? E bine și pentru tine?

-Mda, nu contează. Ne vedem mâine, ajung pe la 8.

Fii tu ochii meiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum