Fii tu ochii mei

Capitolul 11

Mi-e greu să deschid ochii, sunt țintuit de o durere cumplită în cap și mă simt amorțit. Încerc să deschid ochii și o văd pe Lana întinsă pe podea, într-o baltă de sânge. Este cu fața în jos dar pot să jur că mâna ei este întinsă spre mine. Vreau să mă ridic dar totul se întunecă. Din când în când parcă simt că sunt zguduit puternic, dar apoi totul se întunecă brusc.

O fetiță cu părul șaten, creț, mă privește în ochi și îmi face cu mânuța. Apoi se îndepărtează iar eu rămân cu mâna ridicată, vrând parcă să o prind. Dar nu știu încotro a luat-o pentru că sunt înconjurat de o ceață deasă. Aud ca prin vis vocea Lanei, strigând către mine dar nu o văd nicăieri. Apoi Brad...imaginea lui: plânge culcat pe un mormânt, este distrus de durere.

O lumină puternică îmi intră în ochi și i-aș trage una celui care face asta.

-Bună ziua domnule Syke, ne bucurăm că ați revenit între noi...

-Uh...Unde sunt? spun eu buimac.

-Sunteți la spital, ați fost victima unui atac. Acum totul este bine și chiar faptul că stăm de vorbă este o minune.

-Uhm... atac?

Îmi amintesc brusc de Lana.

-Lana... Lana...?

Dintr-un colț al salonului apare Bradley.

-Tată...

Se aruncă și mă cuprinde cu brațele. Este prima oară în viața lui și a mea când face asta.

-Brad, unde este Lana?

Lăsă privirea în jos...

-Brad, unde este Lana?  repet eu cu disperare în glas.

-Tată, liniștește-te.

-Brad, unde e Lana...întreb cu lacrimi în ochi. Te rog...spune-mi că nu ...

-Tată, nu...Nu a murit. Doar că...Nu mai e aici, cu noi.

-Ce??? Doamne, Brad, ce s-a întâmplat? Cum ...?

-Tată, te rog să te liniștești... Îți povestesc totul, numai stai liniștit...

-Brad...

-Ați fost atacați de criminala pe care o investigați. A intrat în baza de date  a poliției și a FBI-ului, cu ajutor din partea cuiva, și a reușit să fure datele tuturor agenților implicați în caz. L-a împușcat pe Jake în plină stradă, dar el a supraviețuit. Apoi v-a găsit pe tine și pe Lana și a venit acasă la voi. Se pare că vă urmărea de ceva timp. Pe tine te-a lovit în cap și te-a lăsat inconștient. Lana a apucat să apese pe butonul de panică și agenția a fost alertată. Doar că...

Se opri brusc. Văd lacrimi în ochii săi.

-Brad?

-Tată, îmi pare atât de rău....

-Fiule...

-A împușcat-o tată...răbufni Bradley și începu să plângă din toată ființa.

Sunt rupt de realitatea în care m-am trezit. Abia o regăsisem pe Lana iar acum îmi era răpită din nou.

Bradley continuă printre lacrimi:

-Când au ajuns agenții tu erai inconștient iar Lana pierduse foarte mult sânge. În ambulanță tu ai făcut șoc cardio-respirator și ai fost resuscitat de câteva ori. Lana a intrat în operație imediat, a durat vreo 6 ore... au încercat totul, tată, dar...

-Dar...?

Brad lăsă capul în jos.

-Tată, bebelușul nu a supraviețuit... Rana a fost mult prea gravă, ea era slăbită... Îmi pare atât de rău...