Capitolul 6

240 19 2
                                    

Bradley



Am început să conduc cu o viteză nebună fără să îmi dau seama că eram totuși în oraș. Nu vedeam nimic în jurul meu, parcă eram într-un tunel care ducea către nicăieri.

Dumnezeule, Lana... După atâția ani, era acasă la Wes...

Ochii ei mă urmăreau...Înfigeau cuțitul în rană cât mai adânc.

Nu îmi să cred că după atâția ani o revăd, în casa lui, ca iubita tatălui meu!

-La dracu!!! țip și lovesc volanul de câteva ori nervos.

Fug... din nou, fug și o las în urmă. Ca un laș...Asta am ajuns? Un om care o lasă disperată pentru a doua oară... Nu o pot lăsa cu el... Nu i-o pot lăsa, nu lui! Tata nu este un om blând, îl cunosc. Nu va ști să o protejeze. Nu își dă seama cât este de fragilă este Lana, cât de sensibilă este ea...Și nu știe câtă nevoie am eu de ea, acum că am regăsit-o. Atâția ani în care m-am gândit la ea, ca să o găsesc aici...

Trag de volan și mă reîntorc spre casa lor. Dacă este să fac ceva greu, atunci să fie asta! Să suport ura ei și reproșurile pe care sigur le are de ani de zile.

Inima mea bate nebună și am nevoie de aer mult. Mă opresc în fața casei și aștept să îmi vină curajul. Respir de două ori adânc și cobor din mașină. Picioarele sunt moi, genunchii îmi tremură dar trebuie să fac asta pentru ea.

Ei doi sunt încă pe terasă. Lana plânge și el stă în genunchi în fața ei, o atinge cu gingășie. Mă înnebunește ideea că este a lui... Femeia la care visez de ani de zile este acum a lui Wes, iar eu stau neputincios în prag... Dar ce contează acum este ea, nu eu, nu tata... Ea...

Dar m-am înșelat. Nu este atât de fragilă. Este o femeie puternică și din păcate pentru tata sunt fascinat de ea. Capacitatea ei de a ierta și de a fi atât de bună mă atrage și mai mult. Sunt atras ca un magnet de tot ceea ce ține de ea...

Îmi reamintesc de clipa în care am cunoscut-o prima dată. Era atât de timidă și de sensibilă încât mi-am jurat că nu o voi face să sufere. Nu merita un băiat ca mine, iar evenimentele care au urmat au arătat asta. Dacă m-aș fi luptat să o țin departe de mine nu ar fi ajuns așa... Dar nu pot schimba ceea ce a fost. Pot schimba doar viitorul. Iar eu visez la un viitor cu ea mai ales acum când am regăsit-o.

Îmi pare rău tată... Dar nu o vei putea păstra...nu am să ți-o las!










Cina a fost agonizantă pentru mi-aș fi dorit să fim doar noi doi. Mângâierile pe care Wes i le dădea mă înfuriau la culme. Sunt un bărbat posesiv, nu suport ca femeia pe care o vreau să fie a altuia.

Aș fi vrut să fug cu ea în seara asta. Dar mi-am păstrat calmul și am stat liniștit. Am vorbit mai mult despre mine, despre afacerea pe care mi-am deschis-o, despre garaj și despre cât de mult îmi place să lucrez la mașini.... Dar ceea ce aș vrea eu să fac cu adevărat nu pot rosti cu voce tare acum.

Tata...Wes... Nici nu știu cum să îi mai spun acum. Se citește pe chipul său mândria. De câte ori o atinge eu simt că iau foc... Dar strâng din dinți și mă abțin, cu greu. Nu o pot speria nici pe Lana cu apucăturile mele animalice...Era atât de frumoasă: părul îi crescuse mult, acum atârna până la mijloc. Buclele ei negre mă fascinaseră de la început. Buzele roșii, care păreau așa de la mama natură...Și sânii: avea sânii mari, plini, sâni care te atrăgeau la lucruri necurate. În seara aceea nenorocită pusesem pariu cu băieții că am să o scot în oraș după cursă și că am să o fac prietena mea. O plăceam pentru că era pură, sinceră, nu ca fetele din jurul meu, care voiau sex. Mă săturasem de ele, voiam ceva adevărat. Iar Lana era adevărul pur.

Fii tu ochii meiWhere stories live. Discover now