- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Zâmbetul lui Amy pare ireal, nu am mai văzut-o zâmbind atât de sincer de foarte mult timp. Intrăm în restaurantul ei favorit care nu este foarte departe de spital, asezându-ne la o masă frumos decorată.
- Ce nebunie! Nu pot să cred că am fugit!
- Păi să crezi!
- Mă simt ca și cum aș fi într-o misiune. Doamne! Cât de bine arată mâmâncarea! Voi începe cu o porție de paste și după desert. Tu?, mă întreabă entuziasmată.
- Hmm, eu voi mânca niște fructe de mare.
Am comandat și după aproximativ patruzeci de minute ne vine comanda. Să o văd pe Amy mâncand cu atâta poftă îmi aduce o bucurie imensă în inimă.
- Deci ai venit doar să mă scoți la cină?
- Da. Aveam nevoie să mă destind.
- Ești bine?, mă întreabă Amy suspicioasă.
- Ăăă...da
- Ce ai pățit Alisia? Se vede că nu ești bine.
- M-am îndrăgostit!, îi spun repede
- Și? Asta e o veste bună, nu?
- Da, dar am luat o decizie și acum sunt într-o situație din care numai pot ieși și nici nu vreau să ies...Sunt fericită când sunt cu el, dar am un presentiment că totul se va termina rău.
- Începi să mă speri. De ce crezi asta?, mă întreabă îngrijorată.
Rămânem câteva secunde în liniște și fac un mare efort pentru a nu începe să plâng. Nu îmi pot scoate din cap faptul că Max ar putea păți ceva din vina mea.
- Nu mă bagă în seamă știi că sunt mai pesimistă eu, îi spun zâmbind fals.
- Alisia...nu știu ce ai făcut s-au în ce te-ai băgat, dar știu că totul va fi bine. La final vei lua deciziile corecte așa cum faci mereu.
Sora mea se ridică de pe scaun luându-mă în brațe. Poate toată lumea are dreptate și nu se va întâmpla nimic. Poate sunt eu pesimistă. Sigur asta e.
- Acum numai fi tristă, mă vei face să plâng.
- Bine!
După ce am terminat de mâncat ne-am întors la spital fără să ne vadă nimeni. Am încheiat misiunea cu succes cum ar spune Amy.
Ziua următoare am mers cu restul echipei la clădirea abandonată unde va avea loc întrunirea lui Max cu alți mafioți.
- Știți cu toți ce aveți de făcut?
Aprobăm cu toți și ne petrecem următoarele două ore asigurându-ne că camerele și microfoanele funcționează.
- Haideți să mergem la locurile noastre.
După ce am mers la locurile noastre nu m-ai aveam nimic de făcut decât să așteptăm.
- Pregătită?, mă întreabă Kelly zâmbindu-mi încurajator.
- Nu prea!
- Alisia? Ce este?, mă întreabă Ryan îngrijorat
- Nimic. Nu trebuia să fi la locul tău?
- Nu îți face griji Hell va fi prins.
Tu ar trebui să fi în închisoare nu el. Tu care ai violat o fată și ai omorât-o. Ești un monstru.
- Ryan, promite-mi că nu îi vei face rău. Îmi promiți?
Ryan mă privește șocat de cererea mea.
- Îți promit că ticălosul ăla va fi închis fără să pățească nimic. Va suferi mai mult la răcoare.
Ryan pleacă la locul său și continuăm să așteptăm. Sper să nu vină. Știe că poliția va fi aici doar nu ar risca, dar ar face orice ca să îl provoace pe Ryan. Dintr-o dată se aude un zgomot. Ce dracu e zgomotul ăsta doar nu...
Toată lumea începe să se încordeze, încercând să își dea seama de unde provine zgomotul. Dar ne liniștim cu toți văzând că zgomotul era provocat de un șobolan.
- E doar un șobolan, oftez ușurată.
- Dar e gigantic nu vezi, spune Lee speriat.
- Aproape e ora. Vă rog să faceți liniște.
Rămânem în liniște la locurile noastre. Minutele trec precum anii. Așteptăm și așteptăm și nu vine nimeni.
- Ar trebui să fi fost aici deja, spune Ryan furios. La dracu! Haideți să plecăm.
¤¤♡¤¤
Când ajungem la secție, buna dispoziție care domnea în aer era acum înlocuită de o tensiune pe care o poți tăia cu cuțitul. Ne strângem cu toți în biroul șefului și începem să îi povestim ce sa întâmplat.
- Operațiunea a fost un dezastru. Ce nu a funcționat?
- Probabil au amânat întâlnirea, domnule.
- Vă spun eu ce nu a mers! Cineva ia spus. El nu avea de unde să știe, țipă Ryan cuvintele cu ură.
- Nu cred..., intervine Kelly șocată. S-au dacă cineva i-ar fi spus tu ai fi acela. E fratele tău.
- Kelly are dreptate, aprobă Lee șocat.
Ryan își strânge furios pumni. Pare ca o bombă cu ceas care ar putea exploda în orice moment.
- Cum puteți să credeți asta! Eu vreau cel mai mult ca jigodia aia să putrezească în închisoare.
Ryan își scoate insigna și arma izbindu-le puternic de biroul șefului Levin.
