O înțelegere periculoasă

Capitolul 44

                      Locul suferinței 2

   A trecut o lună de când Ryan a scăpat. În fiecare zi trăiesc cu teama să nu ne facă ceva. Vreau ca tot coșmarul ăsta se termine mai repede.

   Acum mă aflu în grădină pentru că simt că mă sufoc în casă. Mă plimbam în grădină când la un moment dat simt cum cineva îmi pune ceva la nas, adormind.

   Max Pov.

  O lună. O nenorocită de lună a trecut de când jegul ăla a fugit. Mi-am pus toți oamenii să îl caute și nici urmă de el zici că la înghițit pământul. Din cauza lui am ajuns să stăm cu toți cu frica în sân. Acum o privesc pe Alisia cum se plimba în grădină, ea este cea mai afectată dintr-e noi. Vreau să se termine dracu tot și să plecăm de aici. Vreau să ne întorceam acasă. Am o surpriză pentru ea, dar pentru a face toate astea trebuie să scăpăm de toate astea.

   Gândurile îmi sunt întrerupte de Selena care plângea. Era neliniștită și pe ea o agita toată situația asta.

   - Ce e prințesa mea? De ce plângi? Vrei la mami? Hai să mergem la mami.

   O i-au în brațe și iesim în grădină, dar nu o găsesc pe Alisia nicăieri.

    - Alisia! ALISIA! Iubit-o!

   - Ce e, Max?

   - Alisia nu e!

   - Ce sa întâmplat, frate? Max, ce e?

   - Alisia nu e. Nu e!

                              ¤¤♡¤¤

   Mă trezesc cu o durere de cap apoi mă uit în jurul meu. Incerc să mă ridic, dar eram legată de mâini și de picioare.

   - Te-ai trezit iubire?

   - Ryan! Ce dracu mai vrei de la noi? Lasă-ne în pace!

   - Vreau ceva la schimb! Din cauza dragului tău iubit nu o să mai pot niciodată să fiu un om normal. Toți se vor uita la mine cu dezgust.

   - Tu oricum nu erai un om normal, îi spun în batjocoră.

   Acum că îl privesc mai bine are o arsură foarte urâtă pe partea stângă a chipului. Max ia făcut asta? Și-o merită cu vârf și îndesat.

    - Ești nebun. Meriți tot ce ai pățit.

  Mă plesnește, de-mi întoarce fața. Scuip puțin sânge și îmi ridic privirea. Avea aceeași privire bolnavă.

   - Nu mă provoca să fac și altceva cu tine, mă linge pe buze, sunt chiar excitat în preajma ta, dar vreau ca și scumpul meu frate să vadă spectacolul.

  
   Max pov.

   - Nu e pe nicăieri, Alex! Nu știu pe unde să o mai caut. Simt că înnebunesc.

   - O vom găsi, Max!

   Sunt un idiot cum nu am putut premedita asta, am spus că o să fiu non-stop cu ochii pe ea și ce am făcut? Simt că înnebunesc dacă nu voi afla ceva de ea. Au trecut patru ore și nu stiu nimic încă. Am apelat la un om de-al meu pentru a da de ei, dar îmi spune să aștept, i-ar eu nu pot să aștept. Cad în genunchi, eram dezorientat, rănit și pluteam în agonie. Gândurile îmi sunt întrerupte de soneria telefonului. Era un apel video de la un număr necunoscut.

   Răspund și imaginea pe care o văd îmi sparge inima în mii de bucăți și o furie mi se instalează în corp. O furie inimaginabilă. Ryan era între picioarele Alisiei, chiar dacă era în șezut. Ii trăgea tricoul cu care era îmbrăcată și o mușca de umăr în timp ce ea plângea. Ii multumesc domnului că era îmbrăcată.

   - Alisia te voi salva, îți jur pe viața mea.

   - Ce plictisitori sunteți. Ai auzit-o e bine, oricum nu pe ea o vreau. Ne vedem într-o oră la locul suferinței.

  Închide telefonul și dau cu el nervos de pământ, acesta spărgându-se în bucățele.

    - Alex, dă-mi un pistol! Merg să o salvez pe Alisia.

    - Nu poți să mergi singur!

    - Dă-mi dracu pistolul ăla s-au merg și fără.

   I-au pistolul și urc in mașină. Locul suferinței? Care dracu era locul suferinței? Știu cimitirul. Acolo a fost îngropat omul care mi-a distrus copilăria. Omul care ma lăsat orfan. Tatăl meu.

    
                             ¤¤♡¤¤

   Ryan a ieșit din cameră așa că încerc să găsesc ceva cu care să pot tăia frânghia. Mă uit în jur și văd un ciob la distanță destul de mică de mine. După ce reușesc să îl i-au încep să tai cât de repede pot. Gândul că Max ar putea păți ceva mă sperie mai rău ca orice. După ceva timp reușesc să tai frânghia și ies din încăpere. Pare o casă abandonată, dar ce caută o casă abandonată într-un cimitir?

  
   Max pov.

   Ajung la cimitir și îl strig pe Ryan, acesta apărând zîmbind. Începem să ne batem și mă pune la pământ lovindu-mă, turbat, dar l-am prins de gât și îl trag pe spate.

   - Unde e Alisia? Zi-miiii, Ryan, țipam la el.

   - Nu vei știi niciodată, atunci simt cum un metal rece intră în mine.

  Strâng din dinții, încercând să rămân pe poziți, dar Ryan îl scoate și îl mai bagă încă odată. Un urlet de durere îmi scapă printr-e buze.

   - Nu vei muri așa ușor. Trebuie să îți fac o groapă s-au vrei să te îngrop lângă tata.

  Îmi duc mâna la rană, mă ridic în picioare, dar primesc un picior în abdomen și cad iar.

   - Ce ai avut cu mama? De ce ai omorât-o?

   - Ryan, ești idiot dacă crezi asta. Era și mama mea și o iubeam. La dracu cum să o omor.

   - Tu ai omorât-o, dar aia e acum le vei ține companie viermilor.

   Am pierdut mult sânge și mă simțeam amețit, am incercat să îl lovesc, dar ma linistit cu un pumn în gură. Nu imi pasă dacă mor voiam doar ca Alisia să fie bine. Un strigăt mă face să deschid ochii. O văd pe Alisia cum se apropie de noi, tremurând cu un cuțit în mână.

   - Dai drumul.

   - Vrei să fi de față când îți omor iubitul.

   Îi fac semn Alisiei sper pistolul pe care l-am scăpat și când Ryan nu este atent Alisia ia pistolul, impuscând în aer.

   - Am zis să îl lași.

   - Nu ai o țintă bună.

  Apasă din nou și trage rănindu-l în umăr, dar înainte să vină spre ea îmi înfige cuțitul în spate și cad la pământ. Nu puteam să cedez trebuia sa o salvez pe Alisia. Reușesc să apuc pistolul pe care Alisia la scăpat când Ryan a trântit-o pe jos și îl împușc de trei ori acesta căzând fără viață.  Văzând că a murit mă prăbușesc și eu. Mă simt obosit și fără vlagă.

   - Max, te rog nu închide ochii, spune așezându-mă cu capul pe picioarele ei.

   - Am promis că o să te salvez, îi spun atingându-i obrazul.

   - Daca mă părăsești îți jur că mă omor.

   - Te iubesc!

   Îi zâmbesc eliberând câteva lacrimii și o ultimă suflare înainte să închid ochii.

   Acesta a fost ultimul capitol din cartea O înțelegere periculoasă. Sper că va plăcut și vă mulțumesc pentru tot. Acum urmează epilogul și această carte va lua sfârșit.