O înțelegere periculoasă

Capitolul 36

                 Rănile sufletului

  - Am venit pentru că am nevoie de un designer de interior. Ce altceva aș putea căuta?

  - Și de ce ai ales fix firma asta? Altele nu mai erau în tot orașul ăsta.

  - Tu ești cea mai bună, iar eu vreau mereu ce e mai bun.

  - Suntem ocupați! Așa că la revedere, îi spun făcându-i semn spre ușă.

  - Nu ești deloc profesională, dar dacă nu vei rezista tentației de a mă avea aproape, atunci..

  Ce îngânfat! Cine se crede? Normal că pot rezista tentației, defapt nu e nici-o tentație pentru mine. Și îi voi demonstra.

  - Bine, accept cu o condiție.

  - Oricare!

  - Relația dintr-e noi va fi una strict profesională.

  - Din partea mea nu e nici-o problemă. Pot să te întreb ceva?, îmi spune zâmbind.

  - Ce mai e?

  - Așa sexi te îmbraci mereu? S-au azi este o excepție?

  Dobitoc! Ce îl interesează dacă mă îmbrac eu sexi s-au nu? In plus vestimentația mea nu este deloc sexi. Dar dacă vrea să se joace o să îi arăt eu cum se joacă.

  - Eu sunt sexi mereu. Păcat că tu nu o să mai mai atingi vreodată, îi spun zâmbindu-i sarcastic.

  - Buzele tale rostesc cele mai crude minciuni, dar ochii tăi frumoși te trădează, iubire.

  - Ieși afară! Vi mâine să semnezi contractul.

  Îl văd ieșind nervos, trântind ușa în urma lui. Prezența lui mă obosește atât psihic cât și fizic. Nu știu ce a fost în capul meu când am acceptat să lucrez cu el. Bine că am o echipă specializată și nu va trebui să dau ochii cu el atât de des.

  Max pov.

  Femeia asta scoate tot ce e mai rău din mine. Mă enervează atât de tare că trebuie să mă abțin să nu o sărut. Aș fi vrut să o fac să tacă din gura aia cu un sărut, dar a trebuit să mă abțin. Auzi relație strict profesională, asta să o creadă ea. Eu am venit aici cu un scop și vom face orice pentru al atinge. Se vede în ochii ei că încă mă iubește. Mă iubește atât de mult precum o iubesc eu, iar idiotul ăla de Aladin, Adan s-au cum îl cheamă ar face bine să stea departe de ea. Ea este doar a mea.

  Intru în mașină și conduc până la cea mai apropiată cafenea, am nevoie de o cafea tare. Femeia asta mă seacă de energie. Liniștea îmi este întreruptă de telefon. Era Alex.

  - Alo! Da frate, merg la cafenea. Am nevoie să beau o cafea tare. Da am fost, femeia asta îmi stoarce până la ultima picătură de energie. Bine ne vedem acolo.

  După ce îi trimit locația cafenelei, pornesc radioul și conduc în liniște. În douăzeci de minute ajung la cafenea și mă așez la o masă cerând o cafea neagră fără zahăr.

  Cât timp îmi așteptam cafeaua apare și Alex. Suntem prietenii de când eram în liceu. Ne-am fost mereu alături și la bine și la rău. Și când spun la rău mă refer la tot ce e mai rău.

  - Ce ai pățit frate? Așa rău a fost?, mă întreabă râzând.

  - Nici nu vrei să știi. Prima dată când ma văzut nici nu a vrut să accepte, dar cum eu sunt destept am convins-o, îi spun zâmbindu-i.

  - Cum ai reușit?

  - I-am rănit orgoliul într-un fel. I-am zis că nu ar putea rezista lângă mine, iar ea ca să îmi demonstreze că poate a acceptat.

  - Voi doi sunteți făcuți unul pentru altul, îmi spune râzând.

  Începem să râdem amândoi. Voi face orice e nevoie pentru ca Alisia să mă ierte. Mai am o șansă și nu o voi pierde.

  - A reacționat normal, doar nu te așteptai să îți sară în brațe. I-ai rănit sentimentele și mai are și..

  - Și..ce?

  - Aaa..mai are și demnitatea distrusă pe lângă sentimente. Spune-i adevărul, Max datorită ție a scăpat de jegul ăla.

  - Dar tot din cauza mea a ajuns în mâinile lui. Nu vreau ca ea să știe că știu ce a pățit. Ce să îi spun că după ce i-am tras-o plin de furie am rămas cu gândul la vânătaia pe care o avea pe abdomen așa că am pus pe cineva să îl urmărească pe jegul ăla de Ryan. Să îi spun că am aflat tot. Să îi spun că știu că a fost violată din cauza mea. La dracu, nu pot să îi spun toate astea. S-ar simți umilită, vreau să îmi spună ea când simte.

  Nu am putut să o protejez. Nu am putut să am grijă de ea cum i-am promis. I-am promis o viață fericită și ce i-am oferit în schimb o viață nefericită și violuri. Nu merit iubirea ei sunt conștient de asta, dar sunt atât de egoist încât nu vreau ca ea să fie a altui bărbat.

  - Bine măcar că ăla a primit ce a meritat.

  Dar nu a primit suficient. Ce îndură el e prea puțin pe lângă ce a îndurat Alisia mea. Într-o zi când l-am prins singur mi-am pus oamenii să îl răpească. De la el am aflat tot adevărul, adevăr pe care mi la spus atât de mândru chiar dacă abia mai respira din cauza bătăi primite. Omul ăla nu ii va mai face niciodată rău Alisiei. Va fi chinuit toată viața pentru ce ia făcut frumoasei mele.

  - A primit prea puțin, Alex. Ticălosul ăla nu o să mai vadă lumina zilei. O să plătească pentru tot ce ia făcut. La dracu, am rănit-o pe cea pentru care mi-aș da și viața din cauza lui, spun dând cu pumnul în masă aceasta spărgându-se.

  Las banii pentru cafea și pentru masă ieșind din cafenea, alături de Alex care se temea să nu fac vre-o prostie.

  Mâna mă durea, sângele curgea fără oprire pe asfalt, era o rană destul de adâncă, dar rana asta nu se compara cu nimic pe lângă răul pe care i l-am făcut Alisiei.

  - Trebuie să mergem la spital.

  - Nu merg nicăieri.

  Ii spun urcând în mașină. Nu aveam nevoie de niciun spital, aveam nevoie de băutură.

  - Să nu cumva să bei, frate. Ai fost în comă alcoolică, nu cred că vrei să ajungi din nou.

  Pornesc motorul și plec fără să îl ascult. Știu că alcoolul nu îmi va vindeca rănile, dar măcar pentru un timp mă va face să le uit. Poate ar trebui să plec. Poate ar trebui să o las să își facă o viață nou alături de cine vrea ea, dar sunt prea egoist pentru a face asta. Erau atâtea lucruri pe care le-am văzut în ea, lucruri pe care nu le-am văzut la altcineva. Niciodată nu mi-am dorit să rămână cineva lângă mine, niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung să o iubesc precum un nebun. Știu că nu am nici-o scuză pentru ce am făcut. Niciodată nu o să mă iert pentru răul pe care i l-am provocat.

  Vocea din mintea mea îmi spune să renunț, inima nu vrea.

  Hei dragele mele. Ce părere aveți despre ce a făcut Max? Credeți că ar merita o a doua șansă?