O înțelegere periculoasă

Capitolul 29

                      Adio trecutule !

Am renunțat la mafie. Nu mai voiam să fac parte din așa ceva. Oricum nu am vrut de la bun început, dar circumstanțele m-au obligat. Vreau să încep o afacere nouă. O afacere curată pentru a-mi putea duce răzbunare până la capăt.

  După ce am părăsit sediul am mers la căsuța din pădure. Mă simțeam liber și mândru de decizia luată. Locul acela e plin de amintiri frumoase, dar mincinoase. Amintiri false. Când am ajuns am văzut-o pe Alisia. Credeam că visez așa că m-am apropiat de ea și i-am văzut chipul plin de lacrimi. Aș fi vrut să o iau în brațe și să îi spun că totul va fi bine, dar m-am rezumat doar la o simplă întrebare ce ai pățit?

  Am crezut că nu vrea să vorbească cu mine, dar după câteva secunde a început să îmi povestească de Amy. Voiam să îi spun că îi voi da eu bani pentru tratament. Nu voiam să o las pe Amy să moară este doar un copil. O fetiță nevinovată. Dar imaginile cu ea și Ryan mi-au apărut în minte și m-am lăsat condus de furie. Am început să o jignesc cu speranța că furia se va domoli, dar era mai rău. Mă durea că o jigneam și mă enerva toată situația asta de tot rahatul.

  Ea a vrut să plece și poate ar fi fost mai bine să o fi lăsat, dar nu am putut eram atât de furios nu puteam să accept că altcineva o atinge. Așa că am sărutat-o lacom. Cu patos ca și cum îmi luam doza de heroină.

  - Am același efect asupra ta iubit-o.

  - Nu-ti face speranțe. Ryan e mai bun ca tine.

Când am auzit-o mi-am ieșit din minți. Mă dezgusta, dar o și doream în același timp. Și ea mă dorea. Puteam să simt asta. Chiar dacă încerca să se opună se vedea în ochii ei că își dorește asta la fel de mult ca și mine. Așa că am luat-o în brațe și am bagat-o în mașină. În mașina în care nu mai ea a intrat.
Ne sărutăm sălbatic în timp ce scăpăm de hainele de pe noi. Am început să îi sărut corpul care mă înebunea doar privindu-l și mirosul ei care nu puteam să îl scot din pielea mea orice aș face.

Nu o înțeleg de ce e cu ăla când ea încă mă vrea. Simt că mă dorește. La un moment dat îi observ vânătaia pe care o avea pe abdomen. Era o lovitură de picior oricât ar încerca ea să nege. Eu știam asta. Nu mai la gândul că cineva ar putea să îi facă rău sângele mi se urcă la cap și mă cuprinde o furie inimaginabilă. Am vrut să încerc să aflu mai multe despre vânătaia pe care o are, dar ea a început să mă provoace. Să scoată ce e mai rău din mine. Și știam de ce făcea asta. Voiam să mă facă să uit știam asta, dar în acel moment mintea mea era condusă de gelozie. Când am intrat în ea m-am simțit atât de bine, dar eram dezgustat, furios și dezamăgit că nu am fost și nu voi fi singurul care se putea bucura de corpul ei.

O mulțime de sentimente contradictorii duceau o luptă intensă în mine. I-am spus că nu o iubesc pentru că nu mai voiam să fiu prostul de altă dată și oricum nu prea a părut afectată. Făceam sex cum nu am mai făcut niciodată. Totul era intens cum nu a mai fost niciodată. Puneam în acest act toată furie, gelozia, tristețea și ura pe care le simțeam. Când ne-am eliberat amândoi a vrut să îmi spună ceva, dar nu am lăsat-o. Gelozia a pus din nou stăpânire pe mine în momentul când am privit-o în ochii gândindu-mă că ea nu mai este a mea. Am dat-o afară din mașină jignindu-o și am plecat. Știu că poate nu am procedat corect că am lăsat-o acolo singură, noaptea în ploaie,dar mi-am ieșit din fire.

  Am plecat cu gândul că de acum o voi urî. Începând de acum totul se va schimba.