- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitol dedicat lui SultanaAndreea1 mulțumesc că îmi ești alături.
Îl privesc în timp ce îmi povestește cu atâta înverșunare motivul pentru care își concentrează toată atenția pe acest caz. Mă bucur că vrea să scape lumea de toți infractori.
- Am ceva pe față?
- Nu, doar că...îmi pari cunoscut.
Privirea lui Ryan se întunecă dintr-o dată, vizibil tensionat de răspunsul meu.
- Lucrăm în același loc. Este normal să ți se pară cunoscută fața mea.
- Nu, nu e asta, este ca și cum te-am mai văzut undeva, dar nu aș știi să îți spun unde.
- Am terminat de mâncat, tu?, spune încercând să schimbe subiectul.
- Scuze...am spus ceva greșit?
Acesta se ridică și își scoate niște banii din buzunar, evitându-mă.
- Vino, te duc acasă.
¤¤♡¤¤
Eram în drum spre apartamentul meu, liniștea domnind între noi. Mă simt prea intimidată pentru a încerca să port un dialog cu el pe toată durata drumului. Doar când ajungem în fața uși mele reușesc să prind curaj pentru a sparge liniștea.
- Mulțumesc că m-ai adus. Și că m-ai condus până la ușă.
- Nu ai pentru ce. Niciodată nu se știe cine poate răpi o femeie care nu bănuiește nimic din fața uși.
- Ai încercat cumva să spui o glumă? Pentru că dacă da, nu a fost una bună.
Pentru prima dată de când am ieșit din restaurant, îi apare un zâmbet micuț pe chip. Fără să știu foarte bine ce fac mă apropi de el, Ryan privindu-mă intens.
Și atunci își apropie buzele de ale mele.
- Noapte bună, Alisia.
- Ryan...
- Trebuie să plec.
- Așteaptă!
Cu o expresie indescifrabilă, intră în apartametul meu închizând ușa.
- Ce vrei, Alisia?, mă întreabă zâmbind.
- Sărută-mă!
Un singur cuvînt de-al meu a fost îndeajuns pentru a lua unitiativa. Pulsul mi se accelerează când fără să m-ai spună nimic mă trage într-un sărut. Îi răspund la sărut, sărutându-l timid. După câteva secunde rup sărutul din cauza lipsei de aer.
- Mulțumesc că m-ai adus la acel restaurantu superb.
- Mă bucur că ți-a plăcut. Noapte bună.
- Și ție.
Închid ușa îndată ce Ryan pleacă. Am rămas cu o senzație ciudată de neliniște, dar ar trebui să mă bag la somn, mâine mă trezesc devreme.
Rapid mă demachiez și mă îmbrac în pijamale, urcându-mă în pat. Dar oricât aș încerca să adorm, nu reușesc mă tot gândesc la tot ce sa întâmplat azi. Am fost atât de aproape de moarte, am devenit detectiv și am un coleg cu care m-am sărutat.
Într-un final, reușesc să adorm în timp ce imaginile cu Max și Ryan mă urmăresc.
Cum vi s-a părut capitolul dragi mei? De cine vă place m-ai mult de Max s-au de Ryan? Nu uitați să votați dragi mei, un vot de la voi este egal cu un zâmbet de la mine. Vă ador❤
