- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Eram în salonul lui Amy pregătindu-mă să plec când Kelly apare pe ușa zâmbitoare.
- O să îți spun, Amy! Acum suntem în Los Angeles.
- De ce?
- Am venit aici pentru că medici din New York voiau să te deconecteze de la aparate și eu m-am opus știind că te vei face bine. Aici vom sta de acum, îi spun zâmbind.
Amy aprobă din cap încă nedumerită, dar se va obișnui. Nu puteam să îi spun tot adevărul așa că i-am spus adevărul pe jumătate este încă prea mică pentru a ințelege.
- Tu ești Kelly? Prietena Alisiei?
- Da micuț-o. Îmi pare bine să te cunosc.
- Și mie.
asistentă intră în salon spunându-ne că orele de vizită s-au încheiat și că trebuie să plecăm. O pup pe Amy și ies din salon împreună cu Kelly.
- Kelly, mă bucur așa mult că s-a trezit. Totul va fi mai mult decât perfect.
- Ai dreptate! Și eu mă bucur mult că s-a trezit ți-am spus că totul va fi bine. Hai să mergem acasă.
Când ajungem în fața vilei doamna Emy era afară cu Selena arătându-i luminițele de pe palmieri. Casa în care locuiam era o vilă de culoare albă construită cu foarte mult bun gust. În mijlocul curți era o fântână cu apă care era înconjurată de flori. Vila era acoperită cu multe beculețe care îi atrăgeau atenția micuței Selena.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Ce faci iubirea mea mică?, spun luându-o în brațe.
Micuța Selena mă privea cu ochișorii ei mari și negri. Ochii pe care ia moștenit de la..tatăl ei. Oricum micuța Selena îi seamănă foarte mult. Chiar dacă el nu mai este micuța mea mereu îmi va aduce aminte de el.
- Este bine! A mâncat, a dormit și acum am ieșit la aer.
- Nepoțica mea a făcut nani, spune Kelly jucându-se cu mânuța ei.
- Acum că sunteți aici eu voi pleca.
- Nu mai stați, doamna Emy?
- Nu, Kelly mă așteaptă Bob ieșim în oraș.
- Ce drăguț doamna Emy. Duceți-vă repede, îi spun sărutându-i obrazul.
Mă bucur să văd că iubirea adevărată încă există. Doamna Emy și soțul ei sunt căsătoriți de douăzeci și cinci de ani și încă se iubesc la fel ca în prima zi.
