O înțelegere periculoasă

Capitolul 28

             Ultima noapte de dragoste
          Întâia noapte de răzbunare

Eram la spital și așteptăm veștile doctorului care sper să fie bune. Măcar speranță să mai am, nu?.

  - Domnule doctor cum este?

  - Am reușit să o stabilizăm pentru moment.

  - Cât timp va sta în comă?

  - Mă tem că asta nu vă pot spune. Se poate trezi mâine s-au...niciodată. Ați găsit o cale de-a plăti operația?

  - Încă nu. Nu pot face ceva pentru ea?, întreb cu lacrimi în ochii.

  - Îi poți vorbi. Unele studii spun că pacienți care sunt în comă aud tot ce vorbim cu ei.

   - Mulțumesc, domnule doctor!

Doctorul iese lăsându-mă singură cu Amy. Mă durea enorm să o văd așa conectată la aparate cu chipul palid și gândindu-mă că ar putea muri mă paralizează de frică.

  - Te vei face bine, Amy. Îți promit!

Ies din salon hotărâtă să îmi găsesc un loc de muncă. Nu mă voi da bătută.

  - Ești bine?, mă întreabă Kelly cu lacrimi în ochii.

  - Voi fi bine. Acum merg să caut ceva de muncă. Ne vedem mai târziu.

Ies din spital plină de speranță. Conduc pe străzile aglomerate ale Brooklyn-ului oprindu-mă la fiecare magazin care avea afis de angajare. Dar fără nicun rezultă. Toate locurile ba erau ocupate, ba așteptau alte persoane. Orele au trecut și seara a venit. Obosită conduc spre locul meu preferat. Locul în care am iubit cu adevărat. Când ajung mă așez pe iarba admirând luna. De ce viața e așa complicată? De ce pentru un moment de fericire trebui să plătim înzecit?

  - Alisia?!

Max îmi privea chipul plin de lacrimi, oftând.

  - Ce ai pățit?

  - Mă simt singură, îi spun privind luna.

  - Tu ești de vină pentru asta. Tu ai devenit o...Nu contează. Ce cauți aici?

  - Mă gândeam!

  - La ce?, spune asezandu-se lângă mine.

- Amy s-ar putea să moară. Și dacă ea moare eu nu am pentru ce să mai trăiesc.

- Sigur se mai poate face ceva. Trebuie să fie o cale.

  - Da. O operație. Asta este singura soluție, dar...

Îi spun cu glas tremurând în timp ce ochii mei îi căutau pe ai lui cu atenție.

  - Dacă nu ai banii. Ieși la produs sigur unei curve nu îi este greu să facă bani.

  - Ajunge! Nu îți permit să...

Începusem eu, însă mă oprisem din vorbit atunci când ochii lui i-au fixat pe ai mei. Simțeam un fior rece pe șina spinări când mă privea. Cum își permite să îmi vorbească așa?

  - Nu mai încerca să faci pe sfânta. Nu ești decât o curvă.

  - Foarte bine. Atunci nu îți mai pierde timpul cu curva asta.

Dau să plec, dar îmi prinde mâna lipindu-mă cu spatele de el.

  - Eu te-am adus aici. Eu te-am întins pe iarba asta, Alisia. Eu te-am făcut să gemi și să mă rogi să continui. Ai uitat?