Dragostea si Destinul

Capitolul 27

     - Ce bine e acasă! Spun intinzandu-ma în patul imens din camera lui Sebastian.
     - Mie îmi spui? Iubito, tu macar ai avut un pat in casa tatălui tău. Noi am dormit și sub cerul liber.
     - De ce? Nu ați găsit hotel?
     - Hotel? Iubirea mea, te-am căutat jumătate de țară, nu peste tot găsești hoteluri sau o gazda primitoare.
     - Dar masina?
     - Masina săracă din cauza noastră și a lipsei de apa și săpun începuse să mirosea mai rău că un hoit uitat in soare.
     - Îmi pare rău, iubitule, că ați trecut prin toate astea doar că sa mă salvați pe mine.
     - As mai face asta de o mie de ori, chiar și pentru toată viața doar sa va știu pe voi doi bine.
     - De fapt, suntem noi doua.
     - E fată!?
     - Da,așa se pare.
     - De unde știi? În câte săptămâni ești?
     - Sunt in 10 săptămâni, dar am avut alta sursă de informare.
     - Aducă?
     - Mama!
     - Ori creierul meu e prea obosit ori mai tâmpit de la căldură, dar nu înțeleg ce vrei sa spui.
     - Când am fost inconștientă mama mi sa arătat. Mi-a spus că nu e timpul meu, să mă întorc și sa am grija de nepoata ei.
     - Ohh, Doamne, iubito. Spuse el imbratisandu-ma când mă văzu că nu imi mai pot tine lacrimile in frâu. E în regulă, iubito,acum ști că e bine și că vrea că tu sa fi fericita.
     - Am știut mereu asta, dar, tot mi-a fost greu să o văd după atâta timp.
     - E normal, dragoste. Acum ști că ai un înger păzitor care te va apăra întotdeauna și va veghea asupra ta.
     - Ai dreptate. Îi spun zâmbind timid. Acum tot ceea ce mai rămâne de făcut e sa va apropii pe tine și pe tata
     - Ne-am apropiat, iubito. L-am iertat pentru tot ce a făcut după ce am aflat toată povestea de la sora ta.
     - Nimic nu mă bucură mai mult. Acum pot sa spun că sunt cu adevărat împlinită.
     - Nu chiar pe deplin.  Mai lipsește ceva.
     - Ce anume?
     - Un inel, o rochie și o petrecere fastuoasa.
     - O sa vina și astea, iubitule. Hai sa avem puțină răbdare. Cu tot ce sa întâmplat până acum vreau sa o luam încet.
     - Bine, iubito. Daca asta îți dorești așa vom face. Spuse sarutandu-mi blând fruntea.
     - Ști ce e frumos?
     - Ce, iubito?
     - Că am reușit să scăpăm din tot tamtamul asta înainte de sărbători și acum le putem petrece în familie cu adevărat.
     - Așa e, ingerul meu. În legătură cu asta, la restaurant o sa fie organizată petrecerea de Crăciun a familiei mele și mă gândeam că ar fi un moment prielnic să unim familiile, nu crezi?
     - Când ai plănuit asta?
     - Petrecerea e planificată de mult dar acum vreau sa ii invit și pe membrii familiei tale sa ii cunoască pe ai mei.
     - Crezi ca e o idee buna? Tocmai în seara de Crăciun?
     - E momentul perfect, iubito.
     - Nu știu ce să zic.... Mi-e teama sa nu iasă un scandal ce ne poate depăși pe amândoi.
     - De ce spui asta?
     - Pentru că l-am cunoscut pe tata și nu are un temperament tocmai maleabil. Mi-e sa nu spună cineva ceva aiurea și să degenereze totul.
     - O sa fie totul bine, iubito. Ai încredere în mine.
     - Sau daca familia ta nu mă accepta? Daca vor spune că nu sunt pentru tine? Daca....
     - Iubito, linisteste-te! Nu mi-a păsat atâta timp de părerea lor ce te face sa crezi că o sa incep acum? Nu îmi pasă ce cred ei sau ce vor spune, eu pe tine te iubesc, cu tine vreau să îmi petrec restul vieții nu cu ei, așa că orice s-ar intampla tu vei rămâne îngerul meu și soția mea, ai înțeles?
     Lacrimile deja își făcuseră loc în ochii mei și coborau încet pe obraji.
     - Nu cred că realizezi cat de fericita mă poți face in momentul asta. Spun strangandu-l in brațe.
     - Nu la fel de fericit pe cat mă faci tu, iubito.
     Buzele noastre se regăsesc intr-un sărut tandru in care amândoi ne punem toată dragostea și tot dorul ce ni sa strâns în inimi.
     Mâinile au început să umble nestingherite peste haine, căutând pielea mult dorita dar Sebastian se retrage brusc și îmi sărută fruntea.
     - Trebuie sa ne oprim deocamdată, iubito.
     - Poftim? De ce?
     - Pentru că vreau mai întâi să mergem la un doctor și să fim siguri că totul e bine cu tine și cu micuța mea zâna înainte să facem ceva.
     - Sebastian, daca era ceva in neregula îmi spuneau de acolo.
     - Iubito, deși au avut grija de tine, nu am deloc incredere in acei doctori. Am făcut deja programare la unul din cei mai buni medici ginecologi din oraș. Mergem Maine dimineata și vedem daca totul este bine, da?
     - Bine, iubitule. Mulțumesc. Spun sarutandu-i fruntea.
     Îmi zâmbește blând mangaindu-mi burtica.
     - Apropo, ești tu de acord sa mă vadă alt bărbat dezbrăcată și să umble cu mâinile pe acolo jos?
     - Cine a zis că e barbat? Imi spune el râzând. Iubito,mă subestimezi!
     Un hohot de râs îmi părăsește buzele iar el mă urmează.
     - Eram sigură. Spun încă râzând. Off, gelosul meu. Zic sarutandu-i buzele.
     - Iubito, prin care am trecut, tatăl tău să fie fericit că îl las sa te ia in brațe. Îmi spune facandu-mi cu ochiul.
     - E clar. Râd eu cu lacrimi.
     Noaptea​ ne-a găsit îmbrățișați, dormind amândoi cu zambetul pe buze.
     Zâmbete ce reflectau nu doar bucuria regăsirii dar și speranța zilelor frumoase ce ne stau acum in față.