Dragostea si Destinul

Capitolul 32

     - Au, au, au, au, mă doare! Tip cat mă țin plămânii. Unde e mașină aia când ai nevoie de ea?
     - E aici, iubito, gata! Sebastian mă ajută să mă urc in mașină și pornește intriga spre spital. Săracul de el e mai panicat că mine.
     Acum jumătate de oră stăteam liniștiți pe canapea uitandu-ne la un film cand mi sa rupt apa și acum îmi vine să rup portiera de durere. Lucrul bun a fost că Sebastian a fost precaut iar la 7 luni a pus bagajul in mașină pentru orice eventualitate. O sa ii mulțumesc alta dată pentru că sa gândit la toate.
     - Nu poți să mergi mai repede?
     - Merg deja cu 160 la ora, iubito. Calmează-te, respira. Haide, inspira, expiră, inspira, expiră.
     Mă uit la el trăsnită, nu știu dacă sa râd de modul lui de a mă liniști sau să plâng de durere.
     - Calc-o odata. Strig la el când o alta contracție mă ia pe nepregătite. Deja sunt la nici două minute distanta una de alta. Asta e de rău. Daca nu ajungem mai repede la spital aici nasc.
     Nu știu ce mă sperie mai mult, sa nasc singura in mașină sau la cat îl știu pe Sebastian de nebun inrameaza scaunul pe care i-am născut mica zâna și îl pune in sufragerie.
     Ajungem intr-un final la spital și sunt băgată imediat intr-un salon pregătit de naștere.
     - Sebastian, îmi e frica. Îi spun cu ochii în lacrimi.
     - Știu, iubito, și mie îmi este dar suntem amândoi și nimic nu se poate pune în fața noastră. Știu că poți, prințesa mea. Ești puternică. 
     - Dilatația a ajuns la 10 cm, e momentul sa împingi Eve. Mă anunță doctorita.
     - Te iubesc! Îmi șoptește Sebastian​ sarutandu-mi fruntea.
     Îi privesc în ochii săi mari , citind în ei mândrie și siguranță. Uit pe moment de tot ce e in jurul meu, singura pe care o aud este doctorița.
     - Haide, Evelyn, 1,2,3,împinge!
     Îmi adun toate puterile și împing, împing dar simt că nu se vede nici un rezultat.
     - Foarte bine, te descurci minunat. Haide incă o data 1,2,3, împinge!
     Durerea e insuportabila și îmi vine să tip din toți rărunchii dar îmi țin maxilarul încleștat.
     - Nu mai pot. Spun epuizată căzând cu capul pe perna.
     - Ba da, poți. Ești puternică! Poți!
     Încurajările iubitului meu îmi dau puterea necesara și cu ultimele puteri împing iar și iar și iar.
     - Ahhhh....Tip când puterile ma părăsesc  dar aud plânsetul minunat al scumpei mele copile.
     Întind brațele și asistenta o așează încet pe pieptul meu. Nu am văzut niciodată un copil atât de frumos. Desi e vânătă și plină de sânge și lichid amniotic, e superbă.
     - Bine ai venit pe lume, prințesa! Spun sărutandu-i fruntea.
     - Bravo, mămico. Bebelina arata foarte bine. Hai sa vedem cat cântărește și să o curățăm puțin.
     - Sunt mândru de tine, iubito.
     Sebastian îmi sărută încet buzele strecurandu-mi ceva pe deget. Mă uit curioasa la mana mea pe care sta acum așezat un inel minunat cu un cristal imens.
     - Imediat după ce plecam de aici ne apucam sa planificam nunta.
     - Sebastian...Eu....
     - Știu deja că vrei sa fi soția mea așa că nu mai avea rost să întreb. Îmi spune râzând poznaș.
     - Caraghios mic ce esti. Îi spun lovindu-l încet în umăr. Cu un bebeluș de crescut crezi că mai am timp de planificat?
     - Nu, dar pentru asta sunt unchii, mătușile și bunicii. Spune el rânjind.
     - Mare figura ești. Spun râzând.
     - Stiu, de aia mă iubești, nu-i așa?
     - La nebunie, iubitule.
     Momentul este întrerup de asistență care ne aduce mica minune ce acum poartă o căciuliță roz cu urechiușe.
     - Bebelina este perfect sănătoasă, are 3800 de grame și 53 de cm.
     - Vai de mine, pe unde ai ieșit pisicuța mea daca ești atât de mare? Întreabă viitorul meu soț puțin șocat.
     - Îți dau un sfat. Spune doctorita venind lângă el. Pentru câteva săptămâni nu te uita la pisicuță de acolo și o sa fi bine. Îi spune ea aratandu-i "locul" cu pricina și batandu-l pe spate.
     - Am înțeles. Spune el terifiat.
     Tot salonul incepe sa rada in timp ce soțul meu își scarpină ceafa inca tulburat de idee.
     - Doamna doctor, ați speriat băiatul. Râde o asistenta ceva mai în vârstă. Daca nu o sa mai vrea să facă copii de acum in colo?
     - Asta nu va fi o problema. Ia sa vezi că peste jumătate de an o am din nou ca pacienta.
     - Puteți sa vă bazați pe asta. Spune Sebastian privindu-mă intens.
     Știu ce înseamnă acea privire. Mă dorește. Dar știe bine că nu mă poate avea acum, cel puțin 2, 3 luni. După? Cred că fug de acasă ca sa scap de nebun.
     Gândul nebunesc mă face să zâmbesc și să îmi privesc prințesa care doarme liniștită în brațele mele. Sunt sigură că o sa mai aibă frățiori și o sa fie o sora mai mare minunata.
     - Te-ai gândit la un nume, iubito?
     - Sincer da, din moment ce pe tatăl tău îl chema Carl mă gândeam că cel mai frumos ar fi sa o cheme Carla.
     Se uita la mine cu ochii în lacrimi, îi place cum suna.
     - Carla....Carla Ariana Blackstone. Suna perfect.
     - Cel mai perfect, iubitule!
     Acum minunea noastră poarta numele ambilor ei bunici ce o veghează de printre nori iar eu nici că puteam sa fiu mai fericita de atât.