Dragostea si Destinul

Capitolul 20

     Noaptea asta chiar a fost un sfeșnic bun. După ce am devorat un carton de țigări si mi-am epuizat lacrimile răspunsul a venit.
     Privesc pe fereastră cum rasare soarele și umple tot întunericul cu lumina și culorile lui superbe.
     Un ciocănit in ușa mă face să tresar.
     - Intră!
     O fata bruneta cu ochii albaștri intra in camera și ma privește timida.
     Nu spune nici un cuvânt și deja simt că îmi pierd răbdarea.
     - Pot sa te ajut cu ceva? Spun cât pot de calm.
     - De fapt, asta vroiam să te întreb...Ai nevoie de ceva?
     - Sincer...De o pereche de pantaloni, îmi e cam greu să mă plimb prin casă așa.
     - Îți aduc imediat ceva cu care sa te îmbraci. Altceva?
     - Atât, mersi.
     Ceva la ea îmi atrage atenția și o opresc înainte să iasă pe ușă.
     - Ce ai pățit la fata? Cine te-a învinețit in halul asta?
     - Nu e important...
     - Cum sa nu fie. Doamne, în ce lume am ajuns?
     - Sincer, e în regulă.
     - Cum te cheamă?
     - Moira Karahi...
     Rămân blocată ....Inima a început să îmi bata cu putere in piept. Nu se poate....Nu....
     - Ești ruda cu proprietarul casei?
     - Da...Sunt fiica lui.
     - Am uitat pentru o secundă tot ce e in jurul meu....E sora mea....Sora pe care întotdeauna mi-am dorit să o am.
     Lacrimile au început să curgă în suroaie pe obrajii și mă înecăm cu propriile suspine.
     - Ești în regulă? Mă întreabă ea panicata.
     - Da! Spun încet...Tu nu știu cine sunt, nu-i așa?
     - Nu...Mi sa spus doar sa am grija de tine.
     Lacrimile își întețesc asaltul asupra obrajilor mei și cad în genunchi în fața ei.
     - Nu mai plânge, e în regulă.
     - Nu e în regulă...Am trăit toti acești ani stiind că sunt singura, că nu mai am pe nimeni....Acum ai apărut tu....Tu ești...Sora mea!
     - Cum sa fiu sora ta? Mama mă avut doar pe mine înainte să moară.
     - Mama ta nu mai este?
     - Nu...A murit nascandu-ma pe mine. Pentru că bunica a obligat-o să nască acasă și a sângerat până a murit.
     - Off, micuțo, îmi pare rău. Știu cum e să îți pierzi mama de tânără.
     - Tot nu înțeleg....Cum sa fiu eu sora ta?
     - La asta pot sa va răspund eu.
     In ușa stătea tata, cu lacrimi in ochi încercând să pară calm.
     - Tata, ce tot spune fata asta? Cum sa fie sora mea?
     - Este sora ta, Moira. Sora ta mai mare.
     - Și cum de nu am știut niciodată asta? De ce mi-ai ascuns faptul că am o sora? De ce? Spuse fata începând să plângă.
     - Povestea e mai complicata de atât.
     - Ar fi bine sa ai un motiv bun pentru care ne-ai ținut separate atâția ani, pentru că ne-ai lăsat singure pe mine și pe mama. Vorbește....
     - De ce vorbești așa cu el?
     - Pentru că a abndonat-o pe mama cu un bebeluș de 3 luni in brațe. A plecat și nu am mai auzit de el de atunci.
     - E adevarat, tata?
     - Da! Spuse omul cu capul plecat. Eu...
     - Vorbește odată. Tip fara sa aștept să văd cum se bâlbâie.
     - Povestea e mult mai complicata decat pare. Când eram de varsta ta, Eve am ajuns in America pentru a urma Universitatea, acolo am cunoscut-o pe mama ta. Am rămas fermecat de frumusetea ei și de sufletul nobil ce îi sălășluia in piept. Nu a durat mult și după ce am terminat școala ai apărut tu în viețile noastre. Am fost atât de fericit încât am sunat acasă să le dau vestea părinților mei. Din nefericire ei au fost total împotriva și au trimis după mine. A trebuit să vă las și să plec altfel va riscam viețile amândurora. Nu as fi putut îndura gândul că ți și Ariana sa nu mai fiti din cauza mea. Am părăsit America cu sufletul bucăți și cu inima plângând. Aici am fost obligat să mă căsătoresc cu mama ta Moira. Tatăl meu aflând că tu ești în viața Evelyn, a aranjat cu un prieten de-al lui că primul sau nepot să se căsătorească cu tine....Și așa a apărut Tapur in viața ta. Am iubito pe Ariana din toată inima și în fiecare zi mă gândeam la ea și la tine  dar odată ce a apărut Kasilia in viața mea am inceput încet încet să mă atașez de ea. Amândouă aveau același caracter și aceeași flacără puternică în privire. În momentul în care tu te-ai născut Moira am fost atât de fericit stiind că acum am doua fete. Durerea insa a venit la scurt timp după ce te-am luat in brate. Mama ta a avut o sarcina foarte grea și epuizarea a facut-o sa sângereze până si-a dat ultima suflare. Spuse el cu lacrimi amare. Nu va închipuiți de cate ori a vrut sa va aduc împreună dar soarta asta a făcut din nou că lumea mea sa se destrame. Văduv fiind la 34 de ani părinții au aranjat să mă căsătorească din nou, dar, de data asta pe cât era de frumoasa pe atât era de rea și haina. De fiecare dată când îi spuneam despre voi se inegrea de furie și fugea sa le spună părinților mei. Normal că am mâncat bătaie cu biciul până când am clacat. Am fost la spital în comă 3 săptămâni datorita ultimei bătăi iar acum tradiția nu mă lăsa să vă fac viața frumoasă așa cum aș vrea.
     - Ei încă trăiesc?
     - Bunicii voștri? Da,sunt la parter.
     - Și din cauza lor și a concepțiilor lor tâmpite trebuie să mă căsătoresc eu cu Tapur?
     - Da, draga mea. Îmi pare rău.
     - Dar, nu e corect. Daca asta se practica pe vremea lor asta nu înseamnă că așa trebuie făcut și acum.
     - Știu, Evelyn, dar nu am ce sa fac. Nu mă pot împotrivi. Nu vreau sa vi se întâmple ceva.
     - Crezi că ar atenta la viețile noastre? Spun apucand-o pe Moira de mana.
     - Sunt sigur de asta. De aia nu vreau sa risc.
     Mă uit în ochii lui și văd dezamăgirea și neputința citindu-i-se clar în ei. Spune adevarul, altfel nu vad de ce ar plânge in continuu ca un copil mic.
     Ne ia in brațe pe amândouă și ne strânge tare la pieptul său.
     - Îmi pare rău, copilele mele. Nu pot sa fac nimic sa va salvez.
     - E în regulă, tata. Nu e nevoie să faci nimic. Spuse Moira încet.
     - Rezolvam noi toată tevatura asta, doar ai încredere în noi.